Sahih al-Bukhari, hadithul 4677
Relatat de Ka'b ibn Malik. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Ka'b ibn Malik
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنِي مُحَمَّدٌ، حَدَّثَنَا أَحْمَدُ بْنُ أَبِي شُعَيْبٍ، حَدَّثَنَا مُوسَى بْنُ أَعْيَنَ، حَدَّثَنَا إِسْحَاقُ بْنُ رَاشِدٍ، أَنَّ الزُّهْرِيَّ، حَدَّثَهُ قَالَ أَخْبَرَنِي عَبْدُ الرَّحْمَنِ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ كَعْبِ بْنِ مَالِكٍ، عَنْ أَبِيهِ، قَالَ سَمِعْتُ أَبِي كَعْبَ بْنَ مَالِكٍ،، وَهْوَ أَحَدُ الثَّلاَثَةِ الَّذِينَ تِيبَ عَلَيْهِمْ أَنَّهُ لَمْ يَتَخَلَّفْ عَنْ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فِي غَزْوَةٍ غَزَاهَا قَطُّ غَيْرَ غَزْوَتَيْنِ غَزْوَةِ الْعُسْرَةِ وَغَزْوَةِ بَدْرٍ. قَالَ فَأَجْمَعْتُ صِدْقَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم ضُحًى، وَكَانَ قَلَّمَا يَقْدَمُ مِنْ سَفَرٍ سَافَرَهُ إِلاَّ ضُحًى وَكَانَ يَبْدَأُ بِالْمَسْجِدِ، فَيَرْكَعُ رَكْعَتَيْنِ، وَنَهَى النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم عَنْ كَلاَمِي وَكَلاَمِ صَاحِبَىَّ، وَلَمْ يَنْهَ عَنْ كَلاَمِ أَحَدٍ مِنَ الْمُتَخَلِّفِينَ غَيْرِنَا، فَاجْتَنَبَ النَّاسُ كَلاَمَنَا، فَلَبِثْتُ كَذَلِكَ حَتَّى طَالَ عَلَىَّ الأَمْرُ، وَمَا مِنْ شَىْءٍ أَهَمُّ إِلَىَّ مِنْ أَنْ أَمُوتَ فَلاَ يُصَلِّي عَلَىَّ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم أَوْ يَمُوتَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَأَكُونَ مِنَ النَّاسِ بِتِلْكَ الْمَنْزِلَةِ، فَلاَ يُكَلِّمُنِي أَحَدٌ مِنْهُمْ، وَلاَ يُصَلِّي عَلَىَّ، فَأَنْزَلَ اللَّهُ تَوْبَتَنَا عَلَى نَبِيِّهِ صلى الله عليه وسلم حِينَ بَقِيَ الثُّلُثُ الآخِرُ مِنَ اللَّيْلِ، وَرَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم عِنْدَ أُمِّ سَلَمَةَ، وَكَانَتْ أُمُّ سَلَمَةَ مُحْسِنَةً فِي شَأْنِي مَعْنِيَّةً فِي أَمْرِي، فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " يَا أُمَّ سَلَمَةَ تِيبَ عَلَى كَعْبٍ ". قَالَتْ أَفَلاَ أُرْسِلُ إِلَيْهِ فَأُبَشِّرَهُ قَالَ " إِذًا يَحْطِمَكُمُ النَّاسُ فَيَمْنَعُونَكُمُ النَّوْمَ سَائِرَ اللَّيْلَةِ ". حَتَّى إِذَا صَلَّى رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم صَلاَةَ الْفَجْرِ آذَنَ بِتَوْبَةِ اللَّهِ عَلَيْنَا، وَكَانَ إِذَا اسْتَبْشَرَ اسْتَنَارَ وَجْهُهُ حَتَّى كَأَنَّهُ قِطْعَةٌ مِنَ الْقَمَرِ، وَكُنَّا أَيُّهَا الثَّلاَثَةُ الَّذِينَ خُلِّفُوا عَنِ الأَمْرِ الَّذِي قُبِلَ مِنْ هَؤُلاَءِ الَّذِينَ اعْتَذَرُوا حِينَ أَنْزَلَ اللَّهُ لَنَا التَّوْبَةَ، فَلَمَّا ذُكِرَ الَّذِينَ كَذَبُوا رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنَ الْمُتَخَلِّفِينَ، وَاعْتَذَرُوا بِالْبَاطِلِ، ذُكِرُوا بِشَرِّ مَا ذُكِرَ بِهِ أَحَدٌ قَالَ اللَّهُ سُبْحَانَهُ {يَعْتَذِرُونَ إِلَيْكُمْ إِذَا رَجَعْتُمْ إِلَيْهِمْ قُلْ لاَ تَعْتَذِرُوا لَنْ نُؤْمِنَ لَكُمْ قَدْ نَبَّأَنَا اللَّهُ مِنْ أَخْبَارِكُمْ وَسَيَرَى اللَّهُ عَمَلَكُمْ وَرَسُولُهُ} الآيَةَ.
Mi-a relatat Muhammad, ne-a relatat Ahmad ibn Abi Șuaib, ne-a relatat Musa ibn Aian, ne-a relatat Ishaq ibn Rașid, că Az-Zuhri i-a relatat spunând: M-a informat Abd ar-Rahman ibn Abdullah ibn Ka'b ibn Malik, de la tatăl său, care a spus: L-am auzit pe tatăl meu, Ka'b ibn Malik – unul dintre cei trei a căror pocăință a fost acceptată – spunând că nu a rămas niciodată în urmă față de Trimisul lui Allah ﷺ în nicio expediție pe care acesta a condus-o, cu excepția a două: Expediția Greutății (Tabuk) și Expediția de la Badr. El a spus:
„Am hotărât să-i spun adevărul Trimisului lui Allah ﷺ dimineața devreme, căci rareori se întorcea dintr-o călătorie decât dimineața, și începea prin a merge la moschee, unde făcea două rak'at-uri. Profetul ﷺ a interzis oamenilor să vorbească cu mine și cu cei doi tovarăși ai mei, dar nu a interzis vorbirea cu niciunul dintre ceilalți care rămăseseră în afară de noi. Astfel, oamenii au evitat să ne vorbească și am stat în această stare până când situația a devenit insuportabilă pentru mine. Nimic nu mă îngrijora mai mult decât gândul că aș putea muri și Profetul ﷺ să nu facă rugăciunea funerară pentru mine, sau ca Trimisul lui Allah ﷺ să moară și eu să rămân printre oameni într-o asemenea stare încât nimeni să nu-mi vorbească și nimeni să nu facă rugăciunea funerară pentru mine. Apoi, Allah a revelat acceptarea pocăinței noastre Profetului Său ﷺ în ultima treime a nopții, pe când Trimisul lui Allah ﷺ se afla la Umm Salama. Umm Salama fusese binevoitoare față de mine și preocupată de situația mea. Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «O Umm Salama, pocăința lui Ka'b a fost acceptată!» Ea a întrebat: «Să trimit pe cineva la el să-i duc vestea cea bună?» El a răspuns: «Dacă ai face asta, oamenii s-ar năpusti asupra voastră și nu v-ar lăsa să dormiți tot restul nopții.» Astfel, atunci când Trimisul lui Allah ﷺ a săvârșit rugăciunea de Fajr, a anunțat acceptarea pocăinței noastre de către Allah. Când era bucuros, fața sa strălucea atât de tare încât părea o bucată de lună. Noi, cei trei care fuseserăm lăsați în urmă, am primit acceptarea pocăinței, spre deosebire de cei care își prezentaseră scuze și fuseseră acceptați imediat. Însă, când au fost pomeniți cei care mințiseră pe Trimisul lui Allah ﷺ dintre cei rămași în urmă și își aduseseră scuze false, ei au fost descriși în cel mai aspru mod posibil. Allah Preaînaltul a spus: {Ei vă vor prezenta scuze când vă veți întoarce la ei. Spune: Nu vă scuzați! Nu vom crede în voi. Allah ne-a dezvăluit deja adevărul despre faptele voastre, iar Allah și Trimisul Său vor vedea faptele voastre} [At-Tawba: 94].
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Kaʿb a ales adevărul, iar Allah a acceptat căința celor trei.
Kaʿb ibn Malik povestește despre absența sa de la expediția de la Tabuk, despre hotărârea lui de a-i răspunde sincer Profetului ﷺ și despre perioada în care musulmanii s-au ținut la distanță de el și de cei doi însoțitori ai săi. Allah le-a acceptat căința și a revelat despre aceasta versete în sura at-Tawbah.
Kaʿb ibn Malik și cei doi însoțitori ai săi, a căror situație a fost amânată până când Allah le-a acceptat căința.
Denumire a expediției de la Tabuk, desfășurată în condiții grele.
Rugăciunea obligatorie de dimineață, efectuată înainte de răsăritul soarelui.
Învățații clasici, printre care an-Nawawi și Ibn Hajar, subliniază că mărturisirea sinceră a lui Kaʿb a fost mai bună decât o scuză mincinoasă. Ei deduc de aici că o căință sinceră merge împreună cu sinceritatea, răbdarea și asumarea consecințelor greșelilor. Relatarea arată și că izolarea socială temporară, în această situație concretă, a fost o măsură educativă; ea nu reprezintă o permisiune generală de a evita oamenii în mod arbitrar.
- Spune adevărul când trebuie să explici o greșeală, chiar dacă o minciună pare să-ți aducă un avantaj temporar.
- Arată căință recunoscându-ți sincer greșeala, cerându-I iertare lui Allah și îndreptându-ți comportamentul.
- Oferă-i celui care se căiește șansa de a reveni și evită bârfa sau umilirea inutilă.
Această relatare continuă povestea lui Kaʿb și evidențiază reacția lui după ce a aflat vestea bună că i-a fost acceptată căința.
Sahih al-Bukhari · #4679 (Sahih)Această relatare tratează revelația despre cei care au rămas în urmă la Tabuk și deosebirea dintre întoarcerea sinceră și scuzele false.
Sahih al-Bukhari · #7 (Sahih)Conversația dintre Heraclius și Abu Sufyan arată, de asemenea, cât de mult prețuiește islamul mărturia sinceră.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.