Comentariul Profetic asupra Coranului · Sahih al-Bukhari

Sahih al-Bukhari, hadithul 4757

Relatat de Aisha. Text arab cu traducere și explicații proprii.

Sahih (de încredere)Carte: Comentariul Profetic asupra Coranului
صحيح البخاري
Cine a relatat?

Relatat de Aisha

Sahih (de încredere)

Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.

Relatarea

Text arab

وَقَالَ أَبُو أُسَامَةَ عَنْ هِشَامِ بْنِ عُرْوَةَ، قَالَ أَخْبَرَنِي أَبِي، عَنْ عَائِشَةَ، قَالَتْ لَمَّا ذُكِرَ مِنْ شَأْنِي الَّذِي ذُكِرَ وَمَا عَلِمْتُ بِهِ قَامَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فِيَّ خَطِيبًا، فَتَشَهَّدَ فَحَمِدَ اللَّهَ وَأَثْنَى عَلَيْهِ بِمَا هُوَ أَهْلُهُ، ثُمَّ قَالَ ‏"‏ أَمَّا بَعْدُ أَشِيرُوا عَلَىَّ فِي أُنَاسٍ أَبَنُوا أَهْلِي، وَايْمُ اللَّهِ مَا عَلِمْتُ عَلَى أَهْلِي مِنْ سُوءٍ، وَأَبَنُوهُمْ بِمَنْ وَاللَّهِ مَا عَلِمْتُ عَلَيْهِ مِنْ سُوءٍ قَطُّ، وَلاَ يَدْخُلُ بَيْتِي قَطُّ إِلاَّ وَأَنَا حَاضِرٌ، وَلاَ غِبْتُ فِي سَفَرٍ إِلاَّ غَابَ مَعِي ‏"‏‏.‏ فَقَامَ سَعْدُ بْنُ مُعَاذٍ فَقَالَ ائْذَنْ لِي يَا رَسُولَ اللَّهِ أَنْ نَضْرِبَ أَعْنَاقَهُمْ، وَقَامَ رَجُلٌ مِنْ بَنِي الْخَزْرَجِ، وَكَانَتْ أُمُّ حَسَّانَ بْنِ ثَابِتٍ مِنْ رَهْطِ ذَلِكَ الرَّجُلِ، فَقَالَ كَذَبْتَ، أَمَا وَاللَّهِ، أَنْ لَوْ كَانُوا مِنَ الأَوْسِ مَا أَحْبَبْتَ أَنْ تُضْرَبَ أَعْنَاقُهُمْ‏.‏ حَتَّى كَادَ أَنْ يَكُونَ بَيْنَ الأَوْسِ وَالْخَزْرَجِ شَرٌّ فِي الْمَسْجِدِ، وَمَا عَلِمْتُ فَلَمَّا كَانَ مَسَاءُ ذَلِكَ الْيَوْمِ خَرَجْتُ لِبَعْضِ حَاجَتِي وَمَعِي أُمُّ مِسْطَحٍ‏.‏ فَعَثَرَتْ وَقَالَتْ تَعِسَ مِسْطَحٌ‏.‏ فَقُلْتُ أَىْ أُمِّ تَسُبِّينَ ابْنَكِ وَسَكَتَتْ ثُمَّ عَثَرَتِ الثَّانِيَةَ فَقَالَتْ تَعِسَ مِسْطَحٌ، فَقُلْتُ لَهَا تَسُبِّينَ ابْنَكِ ثُمَّ عَثَرَتِ الثَّالِثَةَ فَقَالَتْ تَعِسَ مِسْطَحٌ‏.‏ فَانْتَهَرْتُهَا، فَقَالَتْ وَاللَّهِ مَا أَسُبُّهُ إِلاَّ فِيكِ‏.‏ فَقُلْتُ فِي أَىِّ شَأْنِي قَالَتْ فَبَقَرَتْ لِي الْحَدِيثَ فَقُلْتُ وَقَدْ كَانَ هَذَا قَالَتْ نَعَمْ وَاللَّهِ، فَرَجَعْتُ إِلَى بَيْتِي كَأَنَّ الَّذِي خَرَجْتُ لَهُ لاَ أَجِدُ مِنْهُ قَلِيلاً وَلاَ كَثِيرًا، وَوُعِكْتُ فَقُلْتُ لِرَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم أَرْسِلْنِي إِلَى بَيْتِ أَبِي‏.‏ فَأَرْسَلَ مَعِي الْغُلاَمَ، فَدَخَلْتُ الدَّارَ فَوَجَدْتُ أُمَّ رُومَانَ فِي السُّفْلِ وَأَبَا بَكْرٍ فَوْقَ الْبَيْتِ يَقْرَأُ‏.‏ فَقَالَتْ أُمِّي مَا جَاءَ بِكِ يَا بُنَيَّةُ فَأَخْبَرْتُهَا وَذَكَرْتُ لَهَا الْحَدِيثَ، وَإِذَا هُوَ لَمْ يَبْلُغْ مِنْهَا مِثْلَ مَا بَلَغَ مِنِّي، فَقَالَتْ يَا بُنَيَّةُ خَفِّضِي عَلَيْكِ الشَّأْنَ، فَإِنَّهُ وَاللَّهِ، لَقَلَّمَا كَانَتِ امْرَأَةٌ حَسْنَاءُ عِنْدَ رَجُلٍ يُحِبُّهَا، لَهَا ضَرَائِرُ، إِلاَّ حَسَدْنَهَا وَقِيلَ فِيهَا‏.‏ وَإِذَا هُوَ لَمْ يَبْلُغْ مِنْهَا مَا بَلَغَ مِنِّي، قُلْتُ وَقَدْ عَلِمَ بِهِ أَبِي قَالَتْ نَعَمْ‏.‏ قُلْتُ وَرَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَتْ نَعَمْ وَرَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَاسْتَعْبَرْتُ وَبَكَيْتُ، فَسَمِعَ أَبُو بَكْرٍ صَوْتِي وَهْوَ فَوْقَ الْبَيْتِ يَقْرَأُ، فَنَزَلَ فَقَالَ لأُمِّي مَا شَأْنُهَا قَالَتْ بَلَغَهَا الَّذِي ذُكِرَ مِنْ شَأْنِهَا‏.‏ فَفَاضَتْ عَيْنَاهُ، قَالَ أَقْسَمْتُ عَلَيْكِ أَىْ بُنَيَّةُ إِلاَّ رَجَعْتِ إِلَى بَيْتِكِ، فَرَجَعْتُ وَلَقَدْ جَاءَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم بَيْتِي، فَسَأَلَ عَنِّي خَادِمَتِي فَقَالَتْ لاَ وَاللَّهِ مَا عَلِمْتُ عَلَيْهَا عَيْبًا إِلاَّ أَنَّهَا كَانَتْ تَرْقُدُ حَتَّى تَدْخُلَ الشَّاةُ فَتَأْكُلَ خَمِيرَهَا أَوْ عَجِينَهَا‏.‏ وَانْتَهَرَهَا بَعْضُ أَصْحَابِهِ فَقَالَ اصْدُقِي رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم حَتَّى أَسْقَطُوا لَهَا بِهِ فَقَالَتْ سُبْحَانَ اللَّهِ، وَاللَّهِ مَا عَلِمْتُ عَلَيْهَا إِلاَّ مَا يَعْلَمُ الصَّائِغُ عَلَى تِبْرِ الذَّهَبِ الأَحْمَرِ‏.‏ وَبَلَغَ الأَمْرُ إِلَى ذَلِكَ الرَّجُلِ الَّذِي قِيلَ لَهُ، فَقَالَ سُبْحَانَ اللَّهِ وَاللَّهِ مَا كَشَفْتُ كَنَفَ أُنْثَى قَطُّ‏.‏ قَالَتْ عَائِشَةُ فَقُتِلَ شَهِيدًا فِي سَبِيلِ اللَّهِ‏.‏ قَالَتْ وَأَصْبَحَ أَبَوَاىَ عِنْدِي، فَلَمْ يَزَالاَ حَتَّى دَخَلَ عَلَىَّ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَقَدْ صَلَّى الْعَصْرَ، ثُمَّ دَخَلَ وَقَدِ اكْتَنَفَنِي أَبَوَاىَ عَنْ يَمِينِي وَعَنْ شِمَالِي، فَحَمِدَ اللَّهَ وَأَثْنَى عَلَيْهِ ثُمَّ قَالَ ‏"‏ أَمَّا بَعْدُ يَا عَائِشَةُ، إِنْ كُنْتِ قَارَفْتِ سُوءًا أَوْ ظَلَمْتِ، فَتُوبِي إِلَى اللَّهِ، فَإِنَّ اللَّهَ يَقْبَلُ التَّوْبَةَ مِنْ عِبَادِهِ ‏"‏‏.‏ قَالَتْ وَقَدْ جَاءَتِ امْرَأَةٌ مِنَ الأَنْصَارِ فَهْىَ جَالِسَةٌ بِالْبَابِ فَقُلْتُ أَلاَ تَسْتَحِي مِنْ هَذِهِ الْمَرْأَةِ أَنْ تَذْكُرَ شَيْئًا‏.‏ فَوَعَظَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَالْتَفَتُّ إِلَى أَبِي فَقُلْتُ أَجِبْهُ‏.‏ قَالَ فَمَاذَا أَقُولُ فَالْتَفَتُّ إِلَى أُمِّي فَقُلْتُ أَجِيبِيهِ‏.‏ فَقَالَتْ أَقُولُ مَاذَا فَلَمَّا لَمْ يُجِيبَاهُ تَشَهَّدْتُ فَحَمِدْتُ اللَّهَ وَأَثْنَيْتُ عَلَيْهِ بِمَا هُوَ أَهْلُهُ، ثُمَّ قُلْتُ أَمَّا بَعْدُ فَوَاللَّهِ لَئِنْ قُلْتُ لَكُمْ إِنِّي لَمْ أَفْعَلْ‏.‏ وَاللَّهُ عَزَّ وَجَلَّ يَشْهَدُ إِنِّي لَصَادِقَةٌ، مَا ذَاكَ بِنَافِعِي عِنْدَكُمْ، لَقَدْ تَكَلَّمْتُمْ بِهِ وَأُشْرِبَتْهُ قُلُوبُكُمْ، وَإِنْ قُلْتُ إِنِّي فَعَلْتُ‏.‏ وَاللَّهُ يَعْلَمُ أَنِّي لَمْ أَفْعَلْ، لَتَقُولُنَّ قَدْ بَاءَتْ بِهِ عَلَى نَفْسِهَا، وَإِنِّي وَاللَّهِ مَا أَجِدُ لِي وَلَكُمْ مَثَلاً ـ وَالْتَمَسْتُ اسْمَ يَعْقُوبَ فَلَمْ أَقْدِرْ عَلَيْهِ ـ إِلاَّ أَبَا يُوسُفَ حِينَ قَالَ ‏{‏فَصَبْرٌ جَمِيلٌ وَاللَّهُ الْمُسْتَعَانُ عَلَى مَا تَصِفُونَ‏}‏ وَأُنْزِلَ عَلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنْ سَاعَتِهِ فَسَكَتْنَا، فَرُفِعَ عَنْهُ وَإِنِّي لأَتَبَيَّنُ السُّرُورَ فِي وَجْهِهِ وَهْوَ يَمْسَحُ جَبِينَهُ وَيَقُولُ ‏"‏ أَبْشِرِي يَا عَائِشَةُ، فَقَدْ أَنْزَلَ اللَّهُ بَرَاءَتَكِ ‏"‏‏.‏ قَالَتْ وَكُنْتُ أَشَدَّ مَا كُنْتُ غَضَبًا فَقَالَ لِي أَبَوَاىَ قُومِي إِلَيْهِ‏.‏ فَقُلْتُ وَاللَّهِ لاَ أَقُومُ إِلَيْهِ، وَلاَ أَحْمَدُهُ وَلاَ أَحْمَدُكُمَا، وَلَكِنْ أَحْمَدُ اللَّهَ الَّذِي أَنْزَلَ بَرَاءَتِي، لَقَدْ سَمِعْتُمُوهُ، فَمَا أَنْكَرْتُمُوهُ وَلاَ غَيَّرْتُمُوهُ، وَكَانَتْ عَائِشَةُ تَقُولُ أَمَّا زَيْنَبُ ابْنَةُ جَحْشٍ فَعَصَمَهَا اللَّهُ بِدِينِهَا، فَلَمْ تَقُلْ إِلاَّ خَيْرًا، وَأَمَّا أُخْتُهَا حَمْنَةُ فَهَلَكَتْ فِيمَنْ هَلَكَ، وَكَانَ الَّذِي يَتَكَلَّمُ فِيهِ مِسْطَحٌ وَحَسَّانُ بْنُ ثَابِتٍ وَالْمُنَافِقُ عَبْدُ اللَّهِ بْنُ أُبَىٍّ، وَهْوَ الَّذِي كَانَ يَسْتَوْشِيهِ وَيَجْمَعُهُ، وَهْوَ الَّذِي تَوَلَّى كِبْرَهُ مِنْهُمْ هُوَ وَحَمْنَةُ قَالَتْ فَحَلَفَ أَبُو بَكْرٍ أَنْ لاَ يَنْفَعَ مِسْطَحًا بِنَافِعَةٍ أَبَدًا، فَأَنْزَلَ اللَّهُ عَزَّ وَجَلَّ ‏{‏وَلاَ يَأْتَلِ أُولُو الْفَضْلِ مِنْكُمْ‏}‏ إِلَى آخِرِ الآيَةِ يَعْنِي أَبَا بَكْرٍ vوَالسَّعَةِ أَنْ يُؤْتُوا أُولِي الْقُرْبَى وَالْمَسَاكِينَ‏}‏ ـ يَعْنِي مِسْطَحًا ـ إِلَى قَوْلِهِ ‏{‏أَلاَ تُحِبُّونَ أَنْ يَغْفِرَ اللَّهُ لَكُمْ وَاللَّهُ غَفُورٌ رَحِيمٌ‏}‏ حَتَّى قَالَ أَبُو بَكْرٍ بَلَى وَاللَّهِ يَا رَبَّنَا إِنَّا لَنُحِبُّ أَنْ تَغْفِرَ لَنَا، وَعَادَ لَهُ بِمَا كَانَ يَصْنَعُ‏.‏

Traducere

Abu Usama a relatat de la Hisham ibn Urwa, care a spus:

„Tatăl meu m-a informat, de la Aisha, care a spus: «Când s-a vorbit despre mine ceea ce s-a vorbit, iar eu nu știam nimic, Mesagerul lui Allah ﷺ s-a ridicat și a ținut o cuvântare în legătură cu mine. El a rostit Tashahhud-ul, L-a lăudat și L-a preamărit pe Allah așa cum se cuvine, apoi a spus: ‚Iar acum, sfătuiți-mă în privința unor oameni care au adus acuzații nefondate împotriva soției mele. Pe Allah, nu știu nimic rău despre ea! Și au acuzat-o alături de un bărbat despre care, pe Allah, nu am știut niciodată ceva rău; el nu intra niciodată în casa mea decât atunci când eram și eu prezent și nu plecam niciodată într-o călătorie fără ca el să mă însoțească.’ Atunci Sa’d ibn Mu’adh s-a ridicat și a spus: ‚O, Mesager al lui Allah ﷺ, îngăduie-ne să le tăiem capetele!’ Apoi s-a ridicat un bărbat din Banu Khazraj – mama lui Hassan ibn Thabit era din neamul acelui bărbat – și a spus: ‚Ai mințit! Pe Allah, dacă ar fi fost dintre Aws, nu ți-ar fi plăcut să li se taie capetele!’ Era cât pe ce să izbucnească un conflict între Aws și Khazraj în moschee, iar eu nu știam nimic despre toate acestea. În seara acelei zile, am ieșit pentru o nevoie personală, iar Umm Mistah era cu mine. Ea s-a împiedicat și a spus: ‚Să piară Mistah!’ I-am spus: ‚O, mamă, îți blestemi propriul fiu?’ Ea a tăcut, apoi s-a împiedicat a doua oară și a spus din nou: ‚Să piară Mistah!’ I-am spus: ‚Îți blestemi fiul?’ S-a împiedicat a treia oară și a repetat: ‚Să piară Mistah!’ Atunci am mustrat-o, iar ea a răspuns: ‚Pe Allah, nu-l blestem decât din cauza ta!’ Am întrebat: ‚Ce legătură are asta cu mine?’ Și mi-a dezvăluit toată povestea. Am întrebat: ‚Chiar s-a întâmplat asta?’ A răspuns: ‚Da, pe Allah!’ M-am întors acasă atât de tulburată încât nu mai știam pentru ce ieșisem. M-am îmbolnăvit și i-am spus Mesagerului lui Allah ﷺ: ‚Trimite-mă la casa tatălui meu.’ El a trimis un slujitor cu mine. Când am intrat în casă, am găsit-o pe Umm Ruman jos, iar pe Abu Bakr sus, recitând Coranul. Mama m-a întrebat: ‚Ce te-a adus aici, fiica mea?’ I-am povestit totul, dar vestea nu a afectat-o așa cum m-a afectat pe mine. Ea a spus: ‚Fiica mea, liniștește-te! Pe Allah, rareori se întâmplă ca o femeie frumoasă, iubită de soțul ei, care are co-soții, să nu fie invidiată și să nu se vorbească urât despre ea.’ Vestea nu o atinsese așa cum mă atinsese pe mine. Am întrebat: ‚Știe tatăl meu?’ A răspuns: ‚Da.’ Am întrebat: ‚Și Mesagerul lui Allah ﷺ?’ A răspuns: ‚Da, și Mesagerul lui Allah ﷺ.’ Ochii mi s-au umplut de lacrimi și am început să plâng. Abu Bakr, auzindu-mi vocea de sus, a coborât și a întrebat: ‚Ce este cu ea?’ Mama a răspuns: ‚A aflat ce s-a spus despre ea.’ Ochii lui s-au umplut de lacrimi și a spus: ‚Te conjur pe Allah, fiica mea, să te întorci la casa ta!’ M-am întors, iar Mesagerul lui Allah ﷺ venise deja la mine și o întrebase pe servitoarea mea despre mine. Aceasta răspunsese: ‚Pe Allah, nu știu niciun defect la ea, decât că adoarme și lasă oaia să intre și să-i mănânce aluatul.’ Unii dintre companionii Profetului au mustrat-o spunând: ‚Spune adevărul Mesagerului lui Allah ﷺ!’ Când i-au explicat despre ce era vorba, ea a exclamat: ‚Subhan Allah! Pe Allah, nu știu nimic rău despre ea, tot așa cum un aurar nu poate spune decât bine despre aurul curat.’ Vestea a ajuns și la bărbatul acuzat, care a spus: ‚Subhan Allah! Pe Allah, niciodată nu am dezvelit trupul vreunei femei.’” Aisha a adăugat: „Acel bărbat a murit ulterior ca martir pe calea lui Allah.” Ea a continuat: „Părinții mei au venit la mine și au stat până când Mesagerul lui Allah ﷺ a intrat, după ce se rugase Asr. Părinții mei stăteau de o parte și de alta a mea. El L-a lăudat și L-a preamărit pe Allah, apoi a spus: ‚Așadar, o Aisha, dacă ai comis o faptă rea sau ai greșit, pocăiește-te față de Allah, căci Allah primește pocăința robilor Săi.’ O femeie dintre Ansari stătea la ușă, iar eu am spus: ‚Nu ți-e rușine să vorbești astfel în fața acestei femei?’ Mesagerul lui Allah ﷺ a continuat să mă mustre, iar eu m-am întors spre tatăl meu și i-am spus: ‚Răspunde-i!’ El a zis: ‚Ce să spun?’ M-am întors spre mama și i-am spus: ‚Răspunde-i!’ Ea a zis: ‚Ce să spun?’ Văzând că niciunul nu răspunde, am rostit Tashahhud-ul, L-am lăudat și L-am preamărit pe Allah, apoi am spus: ‚Pe Allah, chiar dacă v-aș spune că nu am făcut-o – și Allah știe că spun adevărul – asta nu mi-ar folosi la nimic, căci voi ați vorbit despre aceasta și inimile voastre au absorbit-o. Iar dacă aș spune că am făcut-o – deși Allah știe că nu am făcut-o – ați spune: «A mărturisit singură!» Pe Allah, nu găsesc un exemplu mai potrivit pentru mine și pentru voi decât tatăl lui Iosif, când a spus: {Deci, [este nevoie de] o răbdare frumoasă! Și Allah este Cel la Care se caută ajutor împotriva celor pe care le descrieți voi!} Chiar în acel moment, Revelația divină a coborât asupra Mesagerului lui Allah ﷺ și am păstrat liniștea. Când Revelația s-a încheiat, vedeam bucuria pe fața sa în timp ce își ștergea fruntea de sudoare și spunea: «Bucură-te, o Aisha! Allah a revelat nevinovăția ta!» Eram extrem de supărată, iar părinții mi-au spus: «Ridică-te și mergi la el!» Le-am răspuns: «Pe Allah, nu mă voi ridica spre el și nu-l voi lăuda nici pe el, nici pe voi, ci Îl voi lăuda doar pe Allah, Cel care a revelat nevinovăția mea! Voi ați auzit această poveste, dar nu ați negat-o și nu ați schimbat-o!»” Aisha obișnuia să spună: „Cât despre Zainab bint Jahsh, Allah a protejat-o prin credința ei, astfel încât nu a spus decât lucruri bune despre mine. Dar sora ei, Hamna, a pierit alături de cei care au pierit. Cei care au vorbit de rău despre mine au fost Mistah, Hassan ibn Thabit și ipocritul Abdullah ibn Ubayy; acesta din urmă culegea și răspândea zvonurile, iar el și Hamna au avut partea cea mai mare de vină. Abu Bakr a jurat că nu-i va mai face niciodată niciun bine lui Mistah. Atunci Allah Preaînaltul a revelat versetul: {Să nu jure cei dintre voi care sunt dăruiți cu bunătate și bogăție că nu le vor mai da rudelor...} referindu-se la Abu Bakr, {...și celor nevoiași} – referindu-se la Mistah – {...până la cuvintele Sale: {Oare nu doriți voi ca Allah să vă ierte? Și Allah este Iertător, Îndurător.} Abu Bakr a spus atunci: ‚Ba da, pe Allah, o Domnul nostru! Dorim ca Tu să ne ierți!’ Și a reînceput să-i ofere lui Mistah sprijinul financiar ca înainte.”

Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.

Mesajul central

Nevinovăția Aishei a fost confirmată prin revelație; apoi, Abu Bakr și-a reluat sprijinul pentru Mistah.

Context și împrejurări

Relatarea descrie calomnia împotriva Aishei și revelarea nevinovăției ei în sura an-Nur 24:11–22. După revelarea versetului 24:22, Abu Bakr și-a reluat ajutorul pentru Mistah.

Explicarea termenilor dificili
al-Ifk

Calomnia împotriva Aishei, pe care Allah a demascat-o în Coran ca fiind o minciună.

Tashahhud

Mărturisirea de credință rostită adesea la începutul unui discurs formal.

Răbdarea este potrivită

O trimitere la cuvintele lui Ya‘qub: să rămâi răbdător și să-I ceri ajutor lui Allah în fața unor acuzații dureroase.

Ce au dedus învățații

Învățații deduc de aici că acuzațiile care ating onoarea cuiva nu trebuie răspândite fără dovezi și că o comunitate trebuie să verifice zvonurile, nu să le transmită mai departe. Profetul ﷺ s-a consultat cu companionii săi și a căutat mărturiile celor care o cunoșteau pe Aisha; nevinovăția ei a fost, în cele din urmă, confirmată prin revelație. Pasajul despre Abu Bakr arată că iertarea și continuarea ajutorării unei persoane nevoiașe sunt potrivite, chiar și atunci când acea persoană a rănit grav. Cele patru școli juridice sunnite recunosc, pe baza regulilor coranice privind calomnia, importanța dovezilor și consecințele grave ale unei acuzații neîntemeiate de adulter.

Învățăminte pentru astăzi
  1. Nu răspândi o acuzație înainte de a verifica atent faptele.
  2. Sprijină persoana vizată de calomnie prin cuvinte calme și o mărturie sinceră.
  3. Nu lăsa resentimentele să te împiedice pentru totdeauna să oferi ajutorul cuvenit; Abu Bakr și-a reluat sprijinul după revelarea versetului despre iertare.
الْحَدِيثُ الشَّرِيفُ

Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta

Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.