Diyah · Sahih al-Bukhari

Sahih al-Bukhari, hadithul 6899

Text arab cu traducere și explicații proprii.

Sahih (de încredere)Carte: Diyah
صحيح البخاري

Relatarea

Text arab

حَدَّثَنَا قُتَيْبَةُ بْنُ سَعِيدٍ، حَدَّثَنَا أَبُو بِشْرٍ، إِسْمَاعِيلُ بْنُ إِبْرَاهِيمَ الأَسَدِيُّ حَدَّثَنَا الْحَجَّاجُ بْنُ أَبِي عُثْمَانَ، حَدَّثَنِي أَبُو رَجَاءٍ، مِنْ آلِ أَبِي قِلاَبَةَ حَدَّثَنِي أَبُو قِلاَبَةَ، أَنَّ عُمَرَ بْنَ عَبْدِ الْعَزِيزِ، أَبْرَزَ سَرِيرَهُ يَوْمًا لِلنَّاسِ، ثُمَّ أَذِنَ لَهُمْ فَدَخَلُوا فَقَالَ مَا تَقُولُونَ فِي الْقَسَامَةِ قَالَ نَقُولُ الْقَسَامَةُ الْقَوَدُ بِهَا حَقٌّ، وَقَدْ أَقَادَتْ بِهَا الْخُلَفَاءُ‏.‏ قَالَ لِي مَا تَقُولُ يَا أَبَا قِلاَبَةَ وَنَصَبَنِي لِلنَّاسِ‏.‏ فَقُلْتُ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ عِنْدَكَ رُءُوسُ الأَجْنَادِ وَأَشْرَافُ الْعَرَبِ، أَرَأَيْتَ لَوْ أَنَّ خَمْسِينَ مِنْهُمْ شَهِدُوا عَلَى رَجُلٍ مُحْصَنٍ بِدِمَشْقَ أَنَّهُ قَدْ زَنَى، لَمْ يَرَوْهُ أَكُنْتَ تَرْجُمُهُ قَالَ لاَ‏.‏ قُلْتُ أَرَأَيْتَ لَوْ أَنَّ خَمْسِينَ مِنْهُمْ شَهِدُوا عَلَى رَجُلٍ بِحِمْصَ أَنَّهُ سَرَقَ أَكُنْتَ تَقْطَعُهُ وَلَمْ يَرَوْهُ قَالَ لاَ‏.‏ قُلْتُ فَوَاللَّهِ مَا قَتَلَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَطُّ، إِلاَّ فِي إِحْدَى ثَلاَثِ خِصَالٍ رَجُلٌ قَتَلَ بِجَرِيرَةِ نَفْسِهِ فَقُتِلَ، أَوْ رَجُلٌ زَنَى بَعْدَ إِحْصَانٍ، أَوْ رَجُلٌ حَارَبَ اللَّهَ وَرَسُولَهُ وَارْتَدَّ عَنِ الإِسْلاَمِ‏.‏ فَقَالَ الْقَوْمُ أَوَلَيْسَ قَدْ حَدَّثَ أَنَسُ بْنُ مَالِكٍ أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَطَعَ فِي السَّرَقِ وَسَمَرَ الأَعْيُنَ، ثُمَّ نَبَذَهُمْ فِي الشَّمْسِ‏.‏ فَقُلْتُ أَنَا أُحَدِّثُكُمْ حَدِيثَ أَنَسٍ، حَدَّثَنِي أَنَسٌ أَنَّ نَفَرًا مِنْ عُكْلٍ ثَمَانِيَةً قَدِمُوا عَلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَبَايَعُوهُ عَلَى الإِسْلاَمِ، فَاسْتَوْخَمُوا الأَرْضَ فَسَقِمَتْ أَجْسَامُهُمْ، فَشَكَوْا ذَلِكَ إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏"‏ أَفَلاَ تَخْرُجُونَ مَعَ رَاعِينَا فِي إِبِلِهِ، فَتُصِيبُونَ مِنْ أَلْبَانِهَا وَأَبْوَالِهَا ‏"‏‏.‏ قَالُوا بَلَى، فَخَرَجُوا فَشَرِبُوا مِنْ أَلْبَانِهَا وَأَبْوَالِهَا فَصَحُّوا، فَقَتَلُوا رَاعِيَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَأَطْرَدُوا النَّعَمَ، فَبَلَغَ ذَلِكَ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَأَرْسَلَ فِي آثَارِهِمْ، فَأُدْرِكُوا فَجِيءَ بِهِمْ، فَأَمَرَ بِهِمْ فَقُطِّعَتْ أَيْدِيهِمْ وَأَرْجُلُهُمْ، وَسَمَرَ أَعْيُنَهُمْ، ثُمَّ نَبَذَهُمْ فِي الشَّمْسِ حَتَّى مَاتُوا‏.‏ قُلْتُ وَأَىُّ شَىْءٍ أَشَدُّ مِمَّا صَنَعَ هَؤُلاَءِ ارْتَدُّوا عَنِ الإِسْلاَمِ وَقَتَلُوا وَسَرَقُوا‏.‏ فَقَالَ عَنْبَسَةُ بْنُ سَعِيدٍ وَاللَّهِ إِنْ سَمِعْتُ كَالْيَوْمِ قَطُّ‏.‏ فَقُلْتُ أَتَرُدُّ عَلَىَّ حَدِيثِي يَا عَنْبَسَةُ قَالَ لاَ، وَلَكِنْ جِئْتَ بِالْحَدِيثِ عَلَى وَجْهِهِ، وَاللَّهِ لاَ يَزَالُ هَذَا الْجُنْدُ بِخَيْرٍ مَا عَاشَ هَذَا الشَّيْخُ بَيْنَ أَظْهُرِهِمْ‏.‏ قُلْتُ وَقَدْ كَانَ فِي هَذَا سُنَّةٌ مِنْ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم دَخَلَ عَلَيْهِ نَفَرٌ مِنَ الأَنْصَارِ فَتَحَدَّثُوا عِنْدَهُ، فَخَرَجَ رَجُلٌ مِنْهُمْ بَيْنَ أَيْدِيهِمْ فَقُتِلَ، فَخَرَجُوا بَعْدَهُ، فَإِذَا هُمْ بِصَاحِبِهِمْ يَتَشَحَّطُ فِي الدَّمِ، فَرَجَعُوا إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقَالُوا يَا رَسُولَ اللَّهِ صَاحِبُنَا كَانَ تَحَدَّثَ مَعَنَا، فَخَرَجَ بَيْنَ أَيْدِينَا، فَإِذَا نَحْنُ بِهِ يَتَشَحَّطُ فِي الدَّمِ‏.‏ فَخَرَجَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ ‏"‏ بِمَنْ تَظُنُّونَ أَوْ تَرَوْنَ قَتَلَهُ ‏"‏‏.‏ قَالُوا نَرَى أَنَّ الْيَهُودَ قَتَلَتْهُ‏.‏ فَأَرْسَلَ إِلَى الْيَهُودِ فَدَعَاهُمْ‏.‏ فَقَالَ ‏"‏ آنْتُمْ قَتَلْتُمْ هَذَا ‏"‏‏.‏ قَالُوا لاَ‏.‏ قَالَ ‏"‏ أَتَرْضَوْنَ نَفَلَ خَمْسِينَ مِنَ الْيَهُودِ مَا قَتَلُوهُ ‏"‏‏.‏ فَقَالُوا مَا يُبَالُونَ أَنْ يَقْتُلُونَا أَجْمَعِينَ ثُمَّ يَنْتَفِلُونَ‏.‏ قَالَ ‏"‏ أَفَتَسْتَحِقُّونَ الدِّيَةَ بِأَيْمَانِ خَمْسِينَ مِنْكُمْ ‏"‏‏.‏ قَالُوا مَا كُنَّا لِنَحْلِفَ، فَوَدَاهُ مِنْ عِنْدِهِ‏.‏ قُلْتُ وَقَدْ كَانَتْ هُذَيْلٌ خَلَعُوا خَلِيعًا لَهُمْ فِي الْجَاهِلِيَّةِ فَطَرَقَ أَهْلَ بَيْتٍ مِنَ الْيَمَنِ بِالْبَطْحَاءِ فَانْتَبَهَ لَهُ رَجُلٌ مِنْهُمْ فَحَذَفَهُ بِالسَّيْفِ فَقَتَلَهُ، فَجَاءَتْ هُذَيْلٌ فَأَخَذُوا الْيَمَانِيَ فَرَفَعُوهُ إِلَى عُمَرَ بِالْمَوْسِمِ وَقَالُوا قَتَلَ صَاحِبَنَا‏.‏ فَقَالَ إِنَّهُمْ قَدْ خَلَعُوهُ‏.‏ فَقَالَ يُقْسِمُ خَمْسُونَ مِنْ هُذَيْلٍ مَا خَلَعُوهُ‏.‏ قَالَ فَأَقْسَمَ مِنْهُمْ تِسْعَةٌ وَأَرْبَعُونَ رَجُلاً، وَقَدِمَ رَجُلٌ مِنْهُمْ مِنَ الشَّأْمِ فَسَأَلُوهُ أَنْ يُقْسِمَ فَافْتَدَى يَمِينَهُ مِنْهُمْ بِأَلْفِ دِرْهَمٍ، فَأَدْخَلُوا مَكَانَهُ رَجُلاً آخَرَ، فَدَفَعَهُ إِلَى أَخِي الْمَقْتُولِ فَقُرِنَتْ يَدُهُ بِيَدِهِ، قَالُوا فَانْطَلَقَا وَالْخَمْسُونَ الَّذِينَ أَقْسَمُوا حَتَّى إِذَا كَانُوا بِنَخْلَةَ، أَخَذَتْهُمُ السَّمَاءُ فَدَخَلُوا فِي غَارٍ فِي الْجَبَلِ، فَانْهَجَمَ الْغَارُ عَلَى الْخَمْسِينَ الَّذِينَ أَقْسَمُوا فَمَاتُوا جَمِيعًا، وَأَفْلَتَ الْقَرِينَانِ وَاتَّبَعَهُمَا حَجَرٌ فَكَسَرَ رِجْلَ أَخِي الْمَقْتُولِ، فَعَاشَ حَوْلاً ثُمَّ مَاتَ‏.‏ قُلْتُ وَقَدْ كَانَ عَبْدُ الْمَلِكِ بْنُ مَرْوَانَ أَقَادَ رَجُلاً بِالْقَسَامَةِ ثُمَّ نَدِمَ بَعْدَ مَا صَنَعَ، فَأَمَرَ بِالْخَمْسِينَ الَّذِينَ أَقْسَمُوا فَمُحُوا مِنَ الدِّيوَانِ وَسَيَّرَهُمْ إِلَى الشَّأْمِ‏.‏

Traducere

Ne-a relatat Qutaiba ibn Sa'id, ne-a relatat Abu Bishr, Ismail ibn Ibrahim al-Asadi, ne-a relatat al-Hajjaj ibn Abi Uthman, mi-a relatat Abu Raja', din familia lui Abu Qilaba, mi-a relatat Abu Qilaba: Umar ibn Abdul-Aziz și-a așezat tronul într-o zi pentru oameni, apoi le-a permis să intre. Ei au intrat, iar el a întrebat:

„Ce spuneți despre Al-Qasama?” Ei au răspuns: „Spunem că Al-Qasama este un temei drept pentru Qisas (pedeapsa cu moartea), iar califii de dinainte au aplicat pedeapsa pe baza ei.” Apoi mi-a spus mie: „Ce spui tu, o Abu Qilaba?”, punându-mă în fața oamenilor. Am zis: „O, Amir al-Mu'minin! La tine sunt conducătorii armatelor și nobilii arabilor. Ce crezi dacă cincizeci dintre ei ar mărturisi împotriva unui bărbat căsătorit din Damasc că a comis adulter, fără să-l fi văzut făcând aceasta, l-ai ucide prin lapidare?” A răspuns: „Nu.” Am continuat: „Ce crezi dacă cincizeci dintre ei ar mărturisi împotriva unui bărbat din Homs că a furat, i-ai tăia mâna fără să-l fi văzut?” A răspuns: „Nu.” Atunci am zis: „Pe Allah, Trimisul lui Allah ﷺ nu a omorât niciodată pe nimeni decât în una din trei situații: un om care a ucis pe nedrept și a fost ucis ca pedeapsă, un om căsătorit care a comis adulter sau un om care s-a războit cu Allah și cu Trimisul Său, apostaziind de la Islam.” Oamenii au întrebat: „Dar nu a relatat Anas ibn Malik că Trimisul lui Allah ﷺ a tăiat mâinile unor hoți, le-a scos ochii și i-a aruncat în soare?” Le-am răspuns: „Voi relata eu hadith-ul lui Anas. Mi-a relatat Anas că opt oameni din tribul Ukl au venit la Trimisul lui Allah ﷺ și i-au jurat credință în Islam. Clima locului nu li s-a potrivit, s-au îmbolnăvit și s-au plâns Trimisului lui Allah ﷺ. El le-a spus: «Nu vreți să mergeți cu păstorul cămilelor noastre și să beți din laptele și urina lor?» Au răspuns: «Ba da.» Au mers, au băut din laptele și urina cămilelor și s-au vindecat. Apoi l-au ucis pe păstorul Trimisului lui Allah ﷺ și au fugit cu vitele. Vestea a ajuns la Trimisul lui Allah ﷺ, care a trimis oameni pe urmele lor. Au fost prinși și aduși, iar el a poruncit să li se taie mâinile și picioarele, să li se scoată ochii și să fie aruncați în soare până au murit.” Am adăugat: „Și ce poate fi mai grav decât ceea ce au făcut aceștia? Au apostaziat de la Islam, au ucis și au furat.” Atunci Anbasa ibn Sa'id a spus: „Pe Allah, nu am auzit niciodată o relatare ca aceasta astăzi!” L-am întrebat: „Respingi relatarea mea, o Anbasa?” A răspuns: „Nu, ci ai adus relatarea așa cum trebuie. Pe Allah, această oaste va rămâne în bine atâta timp cât acest șeic trăiește printre ei.” Am mai spus: „În aceasta există o Sunnah a Trimisului lui Allah ﷺ. Niște oameni dintre Ansari au venit la Profet ﷺ și au discutat cu el. Unul dintre ei a ieșit înaintea lor și a fost ucis. Când au ieșit și ei după el, l-au găsit pe tovarășul lor scăldat în sânge. S-au întors la Trimisul lui Allah ﷺ și au spus: «O, Trimis al lui Allah! Tovarășul nostru care vorbea cu noi a ieșit înaintea noastră și l-am găsit scăldat în sânge.» Trimisul lui Allah ﷺ a ieșit și a întrebat: «Pe cine bănuiți sau credeți că l-a ucis?» Au răspuns: «Credem că evreii l-au ucis.» Profetul ﷺ a trimis după evrei și i-a chemat. I-a întrebat: «Voi l-ați ucis pe acesta?» Au răspuns: «Nu.» Apoi i-a întrebat pe ansari: «Acceptați ca cincizeci de evrei să jure că nu l-au ucis?» Ei au răspuns: «Ei nu ar ezita să ne ucidă pe toți și apoi să jure strâmb.» Profetul ﷺ a întrebat: «Atunci vreți să primiți Diya (prețul sângelui) după ce cincizeci dintre voi vor jura?» Au răspuns: «Nu vom jura.» Astfel, Profetul ﷺ a plătit el însuși Diya din averea sa.” Am mai relatat: „Tribul Hudhail a renegat un om de-al lor în perioada Jahiliyyei. Acesta a atacat noaptea o familie din Yemen în Al-Batha', dar un bărbat din familie l-a observat și l-a lovit cu sabia, ucigându-l. Cei din Hudhail au venit, l-au prins pe yemenit și l-au adus la Umar în timpul sezonului de Hajj, spunând: «L-a ucis pe tovarășul nostru.» Yemenitul a spus: «Dar acești oameni îl renegaseră.» Umar a zis: «Să jure cincizeci dintre Hudhail că nu l-au renegat.» Patruzeci și nouă dintre ei au jurat, iar un altul a venit din Sham. I-au cerut să jure, dar el s-a răscumpărat de la jurământ cu o mie de dirhami. Au adus un alt om în locul lui, care a fost predat fratelui celui ucis, fiind legați de mână. Se spune că cei cincizeci care juraseră fals au plecat împreună cu cei doi legați. Când au ajuns la Nakhla, i-a prins ploaia și au intrat într-o peșteră din munte. Peștera s-a prăbușit peste cei cincizeci care juraseră fals și toți au murit. Cei doi legați au scăpat, dar o piatră a căzut și i-a rupt piciorul fratelui celui ucis; acesta a mai trăit un an, apoi a murit.” Am mai spus: „Abdul-Malik ibn Marwan a executat un om prin Qisas pe baza Al-Qasama, dar apoi a regretat fapta și a poruncit ca numele celor cincizeci care juraseră să fie șterse din registru și i-a exilat în Sham.

Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.

Mesajul central

Al-Qasama impune o cercetare atentă a probelor în cazurile de omor și de despăgubire pentru vărsarea de sânge.

Explicarea termenilor dificili
Al-Qasama

O procedură folosită în anumite cazuri de omor, în care se depune un număr prestabilit de jurăminte.

Qisas

Răzbunare legală pentru o infracțiune, aplicată în condiții stricte și prin intermediul unei instanțe competente.

Diyya

Despăgubire financiară stabilită prin lege și plătită familiei unei persoane ucise.

Ce au dedus învățații

Învățații clasici au discutat, pornind de la aceste relatări, modul în care se aplică al-Qasama în cazurile de omor și consecințele pe care le pot avea jurămintele. Școlile juridice diferă în privința unor aspecte ale procedurii, inclusiv cine depune jurămintele și în ce situații se aplică qisas sau diyya. Comparația făcută de Abu Qilaba subliniază că o acuzație nu poate duce la pedeapsă fără respectarea regulilor de probă prevăzute. Relatarea despre Ansari arată, de asemenea, că Profetul ﷺ nu a constrâns partea care nu voia să depună jurăminte și a plătit el însuși diyya.

Învățăminte pentru astăzi
  1. Nu acuza pe nimeni de o infracțiune gravă fără să verifici cu atenție probele și procedura aplicabilă.
  2. Lasă cazurile de omor și pedepsele în seama instanțelor competente; nu recurge niciodată la răzbunare pe cont propriu.
  3. Privește jurămintele ca pe o responsabilitate gravă și nu depune jurământ fără cunoașterea adevărului.
الْحَدِيثُ الشَّرِيفُ

Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta

Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.