Sahih al-Bukhari, hadithul 6939
Relatat de Ali ibn Abi Talib. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Ali ibn Abi Talib
Colecția Sahih al-Bukhari este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا مُوسَى بْنُ إِسْمَاعِيلَ، حَدَّثَنَا أَبُو عَوَانَةَ، عَنْ حُصَيْنٍ، عَنْ فُلاَنٍ، قَالَ تَنَازَعَ أَبُو عَبْدِ الرَّحْمَنِ وَحِبَّانُ بْنُ عَطِيَّةَ فَقَالَ أَبُو عَبْدِ الرَّحْمَنِ لِحِبَّانَ لَقَدْ عَلِمْتُ الَّذِي جَرَّأَ صَاحِبَكَ عَلَى الدِّمَاءِ يَعْنِي عَلِيًّا. قَالَ مَا هُوَ لاَ أَبَا لَكَ قَالَ شَىْءٌ سَمِعْتُهُ يَقُولُهُ. قَالَ مَا هُوَ قَالَ بَعَثَنِي رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَالزُّبَيْرَ وَأَبَا مَرْثَدٍ وَكُلُّنَا فَارِسٌ قَالَ " انْطَلِقُوا حَتَّى تَأْتُوا رَوْضَةَ حَاجٍ ـ قَالَ أَبُو سَلَمَةَ هَكَذَا قَالَ أَبُو عَوَانَةَ حَاجٍ ـ فَإِنَّ فِيهَا امْرَأَةً مَعَهَا صَحِيفَةٌ مِنْ حَاطِبِ بْنِ أَبِي بَلْتَعَةَ إِلَى الْمُشْرِكِينَ فَأْتُونِي بِهَا ". فَانْطَلَقْنَا عَلَى أَفْرَاسِنَا حَتَّى أَدْرَكْنَاهَا حَيْثُ قَالَ لَنَا رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم تَسِيرُ عَلَى بَعِيرٍ لَهَا، وَكَانَ كَتَبَ إِلَى أَهْلِ مَكَّةَ بِمَسِيرِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم إِلَيْهِمْ. فَقُلْنَا أَيْنَ الْكِتَابُ الَّذِي مَعَكِ قَالَتْ مَا مَعِي كِتَابٌ. فَأَنَخْنَا بِهَا بَعِيرَهَا، فَابْتَغَيْنَا فِي رَحْلِهَا فَمَا وَجَدْنَا شَيْئًا. فَقَالَ صَاحِبِي مَا نَرَى مَعَهَا كِتَابًا. قَالَ فَقُلْتُ لَقَدْ عَلِمْنَا مَا كَذَبَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم ثُمَّ حَلَفَ عَلِيٌّ وَالَّذِي يُحْلَفُ بِهِ لَتُخْرِجِنَّ الْكِتَابَ أَوْ لأُجَرِّدَنَّكِ. فَأَهْوَتْ إِلَى حُجْزَتِهَا وَهْىَ مُحْتَجِزَةٌ بِكِسَاءٍ فَأَخْرَجَتِ الصَّحِيفَةَ، فَأَتَوْا بِهَا رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ عُمَرُ يَا رَسُولَ اللَّهِ قَدْ خَانَ اللَّهَ وَرَسُولَهُ وَالْمُؤْمِنِينَ. دَعْنِي فَأَضْرِبَ عُنُقَهُ. فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " يَا حَاطِبُ مَا حَمَلَكَ عَلَى مَا صَنَعْتَ ". قَالَ يَا رَسُولَ اللَّهِ مَالِي أَنْ لاَ أَكُونَ مُؤْمِنًا بِاللَّهِ وَرَسُولِهِ، وَلَكِنِّي أَرَدْتُ أَنْ يَكُونَ لِي عِنْدَ الْقَوْمِ يَدٌ، يُدْفَعُ بِهَا عَنْ أَهْلِي وَمَالِي، وَلَيْسَ مِنْ أَصْحَابِكَ أَحَدٌ إِلاَّ لَهُ هُنَالِكَ مِنْ قَوْمِهِ مَنْ يَدْفَعُ اللَّهُ بِهِ عَنْ أَهْلِهِ وَمَالِهِ. قَالَ " صَدَقَ، لاَ تَقُولُوا لَهُ إِلاَّ خَيْرًا ". قَالَ فَعَادَ عُمَرُ فَقَالَ يَا رَسُولُ اللَّهِ قَدْ خَانَ اللَّهَ وَرَسُولَهُ وَالْمُؤْمِنِينَ، دَعْنِي فَلأَضْرِبَ عُنُقَهُ. قَالَ " أَوَلَيْسَ مِنْ أَهْلِ بَدْرٍ، وَمَا يُدْرِيكَ لَعَلَّ اللَّهَ اطَّلَعَ عَلَيْهِمْ فَقَالَ اعْمَلُوا مَا شِئْتُمْ فَقَدْ أَوْجَبْتُ لَكُمُ الْجَنَّةَ ". فَاغْرَوْرَقَتْ عَيْنَاهُ فَقَالَ اللَّهُ وَرَسُولُهُ أَعْلَمُ.
Ne-a relatat Musa ibn Ismail, ne-a relatat Abu Awana, de la Husain, de la un anumit bărbat, care a spus: Abu Abdur-Rahman și Hibban ibn Atiyya s-au contrazis. Abu Abdur-Rahman i-a zis lui Hibban:
„Știi bine ce l-a făcut pe tovarășul tău [Ali] să îndrăznească să verse sânge.” Hibban a întrebat: „Ce anume? Să nu ai tată!” El a răspuns: „Ceva ce l-am auzit spunând.” Hibban a întrebat: „Ce anume?” El a zis: „Trimisul lui Allah ﷺ m-a trimis pe mine, pe Az-Zubair și pe Abu Marthad – și toți eram călăreți – și a spus: «Mergeți până ajungeți la Raudat-Hajj» – Abu Salama a spus că așa a numit-o Abu Awana, adică Hajj – «căci acolo se află o femeie care poartă o scrisoare de la Hatib ibn Abi Balta'a către politeiști; aduceți-mi-o!» Am pornit pe caii noștri și am ajuns din urmă femeia exact în locul unde ne spusese Trimisul lui Allah ﷺ; ea călătorea pe o cămilă. Hatib scrisese oamenilor din Mecca despre marșul Trimisului lui Allah ﷺ împotriva lor. I-am spus: «Unde este scrisoarea pe care o ai?» Ea a răspuns: «Nu am nicio scrisoare.» Am pus cămila ei să îngenuncheze și am căutat în bagajele ei, dar nu am găsit nimic. Tovarașii mei au zis: «Nu credem că are vreo scrisoare.» Dar eu am spus: «Știm că Trimisul lui Allah ﷺ nu a mințit.» Apoi Ali a jurat: «Pe Cel pe Care se jură! Fie scoți scrisoarea, fie te voi dezbrăca!» Ea a dus mâna la brâul ei – fiind încinsă cu o mantie – și a scos foaia. Au adus-o la Trimisul lui Allah ﷺ, iar Umar a zis: «O, Trimis al lui Allah! A trădat pe Allah, pe Trimisul Său și pe credincioși. Lasă-mă să-i tai gâtul!» Trimisul lui Allah ﷺ a întrebat: «O, Hatib, ce te-a determinat să faci ceea ce ai făcut?» El a răspuns: «O, Trimis al lui Allah! Cum aș putea să nu cred în Allah și în Trimisul Său? Dar am vrut să am un merit la acei oameni, prin care familia și averea mea să fie protejate, căci niciunul dintre tovarășii tăi nu este fără rude acolo prin care Allah îi apără familia și averea.» Profetul ﷺ a spus: «A spus adevărul; nu-i spuneți decât lucruri bune.» Umar a insistat din nou: «O, Trimis al lui Allah! A trădat pe Allah, pe Trimisul Său și pe credincioși. Lasă-mă să-i tai gâtul!» Profetul ﷺ a răspuns: «Nu este el dintre cei de la Badr? Și de unde știi tu, poate Allah i-a privit și le-a spus: „Faceți ce vreți, căci v-am garantat Paradisul”?» Atunci ochii lui Umar s-au umplut de lacrimi și a spus: «Allah și Trimisul Său știu cel mai bine.»
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Intenția și serviciul lui Hatib la Badr au fost luate în considerare, iar lui i s-au arătat înțelegere și îndurare.
În timpul pregătirilor pentru cucerirea Meccăi, Hatib ibn Abi Balta'a le-a trimis meccanilor o scrisoare despre sosirea Profetului ﷺ. După interceptarea scrisorii, Hatib a explicat că dorise să-și protejeze familia și bunurile și că nu acționase din necredință. Profetul ﷺ i-a acceptat explicația și a amintit participarea lui la Badr.
Companionii care au luat parte la bătălia de la Badr.
A face un serviciu pentru a obține protecție sau sprijin din partea altora.
Încălcarea încrederii, aici prin transmiterea unor informații confidențiale părții adverse.
Învățații clasici deduc de aici că o faptă gravă trebuie evaluată cu atenție, ținând seama de dovezi, intenție și împrejurări. Fapta lui Hatib nu a fost aprobată, dar explicația sa a arătat că nu acționase din necredință; în evaluare a contat și meritul său anterior de la Badr. Relatarea arată și că o persoană cu autoritate trebuie să ceară explicații înainte de a impune o pedeapsă severă și că un credincios nu trebuie declarat apostat fără temei. Cele patru școli juridice sunnite tratează apostazia ca pe o hotărâre juridică supusă unor condiții stricte și care ține de autoritățile competente; acest episod nu îi dă niciunui individ dreptul de a recurge pe cont propriu la violență sau pedeapsă.
- Cere explicații înainte de a condamna pe cineva pe baza unei acuzații grave.
- Ia în serios fapta unei persoane, dar deosebește între o faptă greșită și necredință.
- Folosește cu grijă informațiile confidențiale și caută protecție fără să încalci încrederea altora.
Relatarea arată că s-a ținut seama de intenția declarată de Hatib. Hadithul cunoscut despre intenții lămurește că faptele sunt evaluate în funcție de intenții.
Sahih al-Bukhari · #6922 (Sahih)Ambele relatări se află în cartea despre apostați și cer prudență în formularea unor judecăți grave. Această relatare arată că Hatib nu a fost tratat ca apostat după ce i-a fost ascultată explicația.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.