Sahih Muslim, hadithul 147
Relatat de Abu Huraira. Text arab cu traducere și explicații proprii.
De la Muslim înapoi la Profetul ﷺ
- 1Zuhayr ibn Harbi-a relatat lui Muslimزُهَيْرُ بْنُ حَرْبٍ
- 2Umar ibn Yunus al‑Hanafiعُمَرُ بْنُ يُونُسَ الْحَنَفِيُّ
- 3Ikrima ibn Ammarعِكْرِمَةُ بْنُ عَمَّارٍ
- 4Abu Kathirأَبُو كَثِيرٍ
- 5Abu Hurayraأَبُو هُرَيْرَةَ
- 6Trimisul lui Allah ﷺرَسُولُ اللَّهِ ﷺ
Ordinea este cea din textul arab al acestei relatări. Numele sunt transliterate din arabă în alfabetul latin. Colecția Sahih Muslim este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنِي زُهَيْرُ بْنُ حَرْبٍ، حَدَّثَنَا عُمَرُ بْنُ يُونُسَ الْحَنَفِيُّ، حَدَّثَنَا عِكْرِمَةُ بْنُ عَمَّارٍ، قَالَ حَدَّثَنِي أَبُو كَثِيرٍ، قَالَ حَدَّثَنِي أَبُو هُرَيْرَةَ، قَالَ كُنَّا قُعُودًا حَوْلَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مَعَنَا أَبُو بَكْرٍ وَعُمَرُ فِي نَفَرٍ فَقَامَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مِنْ بَيْنِ أَظْهُرِنَا فَأَبْطَأَ عَلَيْنَا وَخَشِينَا أَنْ يُقْتَطَعَ دُونَنَا وَفَزِعْنَا فَقُمْنَا فَكُنْتُ أَوَّلَ مَنْ فَزِعَ فَخَرَجْتُ أَبْتَغِي رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم حَتَّى أَتَيْتُ حَائِطًا لِلأَنْصَارِ لِبَنِي النَّجَّارِ فَدُرْتُ بِهِ هَلْ أَجِدُ لَهُ بَابًا فَلَمْ أَجِدْ فَإِذَا رَبِيعٌ يَدْخُلُ فِي جَوْفِ حَائِطٍ مِنْ بِئْرٍ خَارِجَةٍ - وَالرَّبِيعُ الْجَدْوَلُ - فَاحْتَفَزْتُ كَمَا يَحْتَفِزُ الثَّعْلَبُ فَدَخَلْتُ عَلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ " أَبُو هُرَيْرَةَ " . فَقُلْتُ نَعَمْ يَا رَسُولَ اللَّهِ . قَالَ " مَا شَأْنُكَ " . قُلْتُ كُنْتَ بَيْنَ أَظْهُرِنَا فَقُمْتَ فَأَبْطَأْتَ عَلَيْنَا فَخَشِينَا أَنْ تُقْتَطَعَ دُونَنَا فَفَزِعْنَا فَكُنْتُ أَوَّلَ مَنْ فَزِعَ فَأَتَيْتُ هَذَا الْحَائِطَ فَاحْتَفَزْتُ كَمَا يَحْتَفِزُ الثَّعْلَبُ وَهَؤُلاَءِ النَّاسُ وَرَائِي فَقَالَ " يَا أَبَا هُرَيْرَةَ " . وَأَعْطَانِي نَعْلَيْهِ قَالَ " اذْهَبْ بِنَعْلَىَّ هَاتَيْنِ فَمَنْ لَقِيتَ مِنْ وَرَاءِ هَذَا الْحَائِطِ يَشْهَدُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ مُسْتَيْقِنًا بِهَا قَلْبُهُ فَبَشِّرْهُ بِالْجَنَّةِ " فَكَانَ أَوَّلَ مَنْ لَقِيتُ عُمَرُ فَقَالَ مَا هَاتَانِ النَّعْلاَنِ يَا أَبَا هُرَيْرَةَ . فَقُلْتُ هَاتَانِ نَعْلاَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم بَعَثَنِي بِهِمَا مَنْ لَقِيتُ يَشْهَدُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ مُسْتَيْقِنًا بِهَا قَلْبُهُ بَشَّرْتُهُ بِالْجَنَّةِ . فَضَرَبَ عُمَرُ بِيَدِهِ بَيْنَ ثَدْيَىَّ فَخَرَرْتُ لاِسْتِي فَقَالَ ارْجِعْ يَا أَبَا هُرَيْرَةَ فَرَجَعْتُ إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَأَجْهَشْتُ بُكَاءً وَرَكِبَنِي عُمَرُ فَإِذَا هُوَ عَلَى أَثَرِي فَقَالَ لِي رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " مَا لَكَ يَا أَبَا هُرَيْرَةَ " . قُلْتُ لَقِيتُ عُمَرَ فَأَخْبَرْتُهُ بِالَّذِي بَعَثْتَنِي بِهِ فَضَرَبَ بَيْنَ ثَدْيَىَّ ضَرْبَةً خَرَرْتُ لاِسْتِي قَالَ ارْجِعْ . فَقَالَ لَهُ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " يَا عُمَرُ مَا حَمَلَكَ عَلَى مَا فَعَلْتَ " . قَالَ يَا رَسُولَ اللَّهِ بِأَبِي أَنْتَ وَأُمِّي أَبَعَثْتَ أَبَا هُرَيْرَةَ بِنَعْلَيْكَ مَنْ لَقِيَ يَشْهَدُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ مُسْتَيْقِنًا بِهَا قَلْبُهُ بَشَّرَهُ بِالْجَنَّةِ . قَالَ " نَعَمْ " . قَالَ فَلاَ تَفْعَلْ فَإِنِّي أَخْشَى أَنْ يَتَّكِلَ النَّاسُ عَلَيْهَا فَخَلِّهِمْ يَعْمَلُونَ . قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم " فَخَلِّهِمْ " .
Abu Huraira a relatat: Stăteam așezați în jurul Trimisului lui Allah ﷺ, iar printre noi se aflau Abu Bakr și Umar. Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat dintre noi și a întârziat să se întoarcă, ceea ce ne-a provocat îngrijorare că ar putea fi atacat de vreun dușman în absența noastră. Cuprinși de teamă, ne-am ridicat, iar eu am fost primul care s-a alarmat. Am ieșit să-l caut pe Trimisul lui Allah ﷺ și am ajuns la o grădină a Ansarilor, din tribul Banu an-Najjar. Am înconjurat-o căutând o poartă, dar nu am găsit niciuna. Văzând un pârâu (rabi') care curgea în grădină dintr-un puț din afară, m-am ghemuit ca o vulpe și m-am strecurat înăuntru, unde l-am găsit pe Trimisul lui Allah ﷺ. El a întrebat:
„Este Abu Huraira?” Am răspuns: „Da, Trimis al lui Allah.” El a întrebat: „Ce s-a întâmplat?” Am spus: „Erai printre noi, apoi te-ai ridicat și ai plecat, și cum ai întârziat, ne-am temut să nu fii atacat de vreun dușman în lipsa noastră, așa că ne-am alarmat. Eu am fost primul care s-a speriat și am venit la această grădină, strecurându-mă ca o vulpe, iar ceilalți oameni sunt în urma mea.” Atunci el mi-a dat sandalele sale și mi-a spus: „O, Abu Huraira, ia aceste două sandale ale mele și oricine vei întâlni în afara acestei grădini care mărturisește că nu există alt dumnezeu decât Allah, cu inima plină de certitudine, vestește-i Paradisul.” Primul pe care l-am întâlnit a fost Umar, care m-a întrebat: „Ce sunt aceste sandale, Abu Huraira?” Am răspuns: „Acestea sunt sandalele Trimisului lui Allah ﷺ, cu care m-a trimis să vestesc Paradisul oricui întâlnesc care mărturisește că nu există alt dumnezeu decât Allah, fiind sigur de aceasta în inima sa.” Atunci Umar m-a lovit cu mâna în piept, de am căzut pe spate, și mi-a spus: „Întoarce-te, Abu Huraira!” M-am întors la Trimisul lui Allah ﷺ, izbucnind în lacrimi, iar Umar venea chiar în urma mea. Trimisul lui Allah ﷺ m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat, Abu Huraira?” Am răspuns: „L-am întâlnit pe Umar și i-am transmis mesajul cu care m-ai trimis, dar el m-a lovit în piept de am căzut pe spate și mi-a ordonat să mă întorc.” Trimisul lui Allah ﷺ l-a întrebat atunci: „O, Umar, ce te-a determinat să faci acest lucru?” Umar a răspuns: „Trimis al lui Allah, tatăl meu și mama mea să fie jertfiți pentru tine! L-ai trimis pe Abu Huraira cu sandalele tale pentru a vesti Paradisul oricui întâlnește și mărturisește că nu există alt dumnezeu decât Allah, fiind sigur de aceasta în inima sa?” Profetul ﷺ a răspuns: „Da.” Umar a spus: „Atunci nu face aceasta, căci mă tem că oamenii se vor baza doar pe ea și vor neglija faptele bune; lasă-i să lucreze!” Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Bine, lasă-i.”
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Credința sinceră în tawhid oferă speranța Paradisului, dar nu înlocuiește faptele bune.
Companionii erau îngrijorați când Profetul ﷺ întârzia să se întoarcă. El i-a poruncit lui Abu Huraira să le vestească Paradisul celor care credeau sincer și cu certitudine în unicitatea lui Allah. Omar se temea că aceștia se vor baza pe această veste și vor neglija faptele bune.
Credința că numai Allah are dreptul să fie adorat.
Convingerea sinceră în adevărul mărturisirii de credință, nu doar rostirea cuvintelor ei.
A considera că un lucru este suficient și, din acest motiv, a nu mai depune niciun efort.
Învățații subliniază că mărturisirea de credință cere o convingere sinceră și că promisiunea ei nu este o scuză pentru neglijarea faptelor bune. Omar a evidențiat o dilemă pastorală: un mesaj adevărat poate fi înțeles greșit dacă este transmis fără context. Profetul ﷺ a confirmat avertismentul și a poruncit ca oamenii să fie lăsați să-și continue faptele. Cele patru școli sunnite de drept recunosc importanța atât a credinței, cât și a faptelor, deși discută pe larg relația exactă dintre fapte și credință.
- Rostește mărturisirea de credință cu convingere sinceră și lasă această convingere să-ți călăuzească alegerile.
- Continuă să te rogi, să faci bine și să-ți asumi responsabilitatea; speranța în Allah nu înlocuiește strădania.
- Transmite vestea bună cu înțelepciune și oferă explicații care să împiedice concluziile greșite.
Această relatare Sahih din aceeași carte evidențiază mărturia că nu există altă divinitate în afară de Allah și ajută la înțelegerea esenței tawhidului.
Sahih Muslim · #146 (Sahih)Această relatare Sahih este legată de promisiunea Paradisului și de însemnătatea credinței sincere.
40 Hadith van an-Nawawi · #3 (Sahih)Această relatare menționează mărturisirea de credință și faptele bune ca părți ale practicii islamice.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.