Sahih Muslim, hadithul 4607
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Abbas
Colecția Sahih Muslim este considerată autentică în întregime.
Relatarea
حَدَّثَنَا إِسْحَاقُ بْنُ إِبْرَاهِيمَ الْحَنْظَلِيُّ، وَابْنُ أَبِي عُمَرَ، وَمُحَمَّدُ بْنُ رَافِعٍ، وَعَبْدُ بْنُ، حُمَيْدٍ - وَاللَّفْظُ لاِبْنِ رَافِعٍ - قَالَ ابْنُ رَافِعٍ وَابْنُ أَبِي عُمَرَ حَدَّثَنَا وَقَالَ الآخَرَانِ، أَخْبَرَنَا عَبْدُ الرَّزَّاقِ، أَخْبَرَنَا مَعْمَرٌ، عَنِ الزُّهْرِيِّ، عَنْ عُبَيْدِ اللَّهِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُتْبَةَ، عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ، أَنَّ أَبَا سُفْيَانَ، أَخْبَرَهُ مِنْ، فِيهِ إِلَى فِيهِ قَالَ انْطَلَقْتُ فِي الْمُدَّةِ الَّتِي كَانَتْ بَيْنِي وَبَيْنَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ فَبَيْنَا أَنَا بِالشَّأْمِ إِذْ جِيءَ بِكِتَابٍ مِنْ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم إِلَى هِرَقْلَ يَعْنِي عَظِيمَ الرُّومِ - قَالَ - وَكَانَ دِحْيَةُ الْكَلْبِيُّ جَاءَ بِهِ فَدَفَعَهُ إِلَى عَظِيمِ بُصْرَى فَدَفَعَهُ عَظِيمُ بُصْرَى إِلَى هِرَقْلَ فَقَالَ هِرَقْلُ هَلْ هَا هُنَا أَحَدٌ مِنْ قَوْمِ هَذَا الرَّجُلِ الَّذِي يَزْعُمُ أَنَّهُ نَبِيٌّ قَالُوا نَعَمْ - قَالَ - فَدُعِيتُ فِي نَفَرٍ مِنْ قُرَيْشٍ فَدَخَلْنَا عَلَى هِرَقْلَ فَأَجْلَسَنَا بَيْنَ يَدَيْهِ فَقَالَ أَيُّكُمْ أَقْرَبُ نَسَبًا مِنْ هَذَا الرَّجُلِ الَّذِي يَزْعُمُ أَنَّهُ نَبِيٌّ فَقَالَ أَبُو سُفْيَانَ فَقُلْتُ أَنَا . فَأَجْلَسُونِي بَيْنَ يَدَيْهِ وَأَجْلَسُوا أَصْحَابِي خَلْفِي ثُمَّ دَعَا بِتَرْجُمَانِهِ فَقَالَ لَهُ قُلْ لَهُمْ إِنِّي سَائِلٌ هَذَا عَنِ الرَّجُلِ الَّذِي يَزْعُمُ أَنَّهُ نَبِيٌّ فَإِنْ كَذَبَنِي فَكَذِّبُوهُ . قَالَ فَقَالَ أَبُو سُفْيَانَ وَايْمُ اللَّهِ لَوْلاَ مَخَافَةَ أَنْ يُؤْثَرَ عَلَىَّ الْكَذِبُ لَكَذَبْتُ . ثُمَّ قَالَ لِتَرْجُمَانِهِ سَلْهُ كَيْفَ حَسَبُهُ فِيكُمْ قَالَ قُلْتُ هُوَ فِينَا ذُو حَسَبٍ قَالَ فَهَلْ كَانَ مِن�� آبَائِهِ مَلِكٌ قُلْتُ لاَ . قَالَ فَهَلْ كُنْتُمْ تَتَّهِمُونَهُ بِالْكَذِبِ قَبْلَ أَنْ يَقُولَ مَا قَالَ قُلْتُ لاَ . قَالَ وَمَنْ يَتَّبِعُهُ أَشْرَافُ النَّاسِ أَمْ ضُعَفَاؤُهُمْ قَالَ قُلْتُ بَلْ ضُعَفَاؤُهُمْ . قَالَ أَيَزِيدُونَ أَمْ يَنْقُصُونَ قَالَ قُلْتُ لاَ بَلْ يَزِيدُونَ . قَالَ هَلْ يَرْتَدُّ أَحَدٌ مِنْهُمْ عَنْ دِينِهِ بَعْدَ أَنْ يَدْخُلَ فِيهِ سَخْطَةً لَهُ قَالَ قُلْتُ لاَ . قَالَ فَهَلْ قَاتَلْتُمُوهُ قُلْتُ نَعَمْ . قَالَ فَكَيْفَ كَانَ قِتَالُكُمْ إِيَّاهُ قَالَ قُلْتُ تَكُونُ الْحَرْبُ بَيْنَنَا وَبَيْنَهُ سِجَالاً يُصِيبُ مِنَّا وَنُصِيبُ مِنْهُ . قَالَ فَهَلْ يَغْدِرُ قُلْتُ لاَ . وَنَحْنُ مِنْهُ فِي مُدَّةٍ لاَ نَدْرِي مَا هُوَ صَانِعٌ فِيهَا . قَالَ فَوَاللَّهِ مَا أَمْكَنَنِي مِنْ كَلِمَةٍ أُدْخِلُ فِيهَا شَيْئًا غَيْرَ هَذِهِ . قَالَ فَهَلْ قَالَ هَذَا الْقَوْلَ أَحَدٌ قَبْلَهُ قَالَ قُلْتُ لاَ . قَالَ لِتَرْجُمَانِهِ قُلْ لَهُ إِنِّي سَأَلْتُكَ عَنْ حَسَبِهِ فَزَعَمْتَ أَنَّهُ فِيكُمْ ذُو حَسَبٍ وَكَذَلِكَ الرُّسُلُ تُبْعَثُ فِي أَحْسَابِ قَوْمِهَا . وَسَأَلْتُكَ هَلْ كَانَ فِي آبَائِهِ مَلِكٌ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ . فَقُلْتُ لَوْ كَانَ مِنْ آبَائِهِ مَلِكٌ قُلْتُ رَجُلٌ يَطْلُبُ مُلْكَ آبَائِهِ . وَسَأَلْتُكَ عَنْ أَتْبَاعِهِ أَضُعَفَاؤُهُمْ أَمْ أَشْرَافُهُمْ فَقُلْتَ بَلْ ضُعَفَاؤُهُمْ وَهُمْ أَتْبَاعُ الرُّسُلِ . وَسَأَلْتُكَ هَلْ كُنْتُمْ تَتَّهِمُونَهُ بِالْكَذِبِ قَبْلَ أَنْ يَقُولَ مَا قَالَ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ . فَقَدْ عَرَفْتُ أَنَّهُ لَمْ يَكُنْ لِيَدَعَ الْكَذِبَ عَلَى النَّاسِ ثُمَّ يَذْهَبَ فَيَكْذِبَ عَلَى اللَّهِ . وَسَأَلْتُكَ هَلْ يَرْتَدُّ أَحَدٌ مِنْهُمْ عَنْ دِينِهِ بَعْدَ أَنْ يَدْخُلَهُ سَخْطَةً لَهُ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ . وَكَذَلِكَ الإِيمَانُ إِذَا خَالَطَ بَشَاشَةَ الْقُلُوبِ . وَسَأَلْتُكَ هَلْ يَزِيدُونَ أَوْ يَنْقُصُونَ فَزَعَمْتَ أَنَّهُمْ يَزِيدُونَ وَكَذَلِكَ الإِيمَانُ حَتَّى يَتِمَّ . وَسَأَلْتُكَ هَلْ قَاتَلْتُمُوهُ فَزَعَمْتَ أَنَّكُمْ قَدْ قَاتَلْتُمُوهُ فَتَكُونُ الْحَرْبُ بَيْنَكُمْ وَبَيْنَهُ سِجَالاً يَنَالُ مِنْكُمْ وَتَنَالُونَ مِنْهُ . وَكَذَلِكَ الرُّسُلُ تُبْتَلَى ثُمَّ تَكُونُ لَهُمُ الْعَاقِبَةُ وَسَأَلْتُكَ هَلْ يَغْدِرُ فَزَعَمْتَ أَنَّهُ لاَ يَغْدِرُ . وَكَذَلِكَ الرُّسُلُ لاَ تَغْدِرُ . وَسَأَلْتُكَ هَلْ قَالَ هَذَا الْقَوْلَ أَحَدٌ قَبْلَهُ فَزَعَمْتَ أَنْ لاَ . فَقُلْتُ لَوْ قَالَ هَذَا الْقَوْلَ أَحَدٌ قَبْلَهُ قُلْتُ رَجُلٌ ائْتَمَّ بِقَوْلٍ قِيلَ قَبْلَهُ . قَالَ ثُمَّ قَالَ بِمَ يَأْمُرُ كُمْ قُلْتُ يَأْمُرُنَا بِالصَّلاَةِ وَالزَّكَاةِ وَالصِّلَةِ وَالْعَفَافِ قَالَ إِنْ يَكُنْ مَا تَقُولُ فِيهِ حَقًّا فَإِنَّهُ نَبِيٌّ وَقَدْ كُنْتُ أَعْلَمُ أَنَّهُ خَارِجٌ وَلَمْ أَكُنْ أَظُنُّهُ مِنْكُمْ وَلَوْ أَنِّي أَعْلَمُ أَنِّي أَخْلُصُ إِلَيْهِ لأَحْبَبْتُ لِقَاءَهُ وَلَوْ كُنْتُ عِنْدَهُ لَغَسَلْتُ عَنْ قَدَمَيْهِ وَلَيَبْلُغَنَّ مُلْكُهُ مَا تَحْتَ قَدَمَىَّ . قَالَ ثُمَّ دَعَا بِكِتَابِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَقَرَأَهُ فَإِذَا فِيهِ " بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيمِ مِنْ مُحَمَّدٍ رَسُولِ اللَّهِ إِلَى هِرَقْلَ عَظِيمِ الرُّومِ سَلاَمٌ عَلَى مَنِ اتَّبَعَ الْهُدَى أَمَّا بَعْدُ فَإِنِّي أَدْعُوكَ بِدِعَايَةِ الإِسْلاَمِ أَسْلِمْ تَسْلَمْ وَأَسْلِمْ يُؤْتِكَ اللَّهُ أَجْرَكَ مَرَّتَيْنِ وَإِنْ تَوَلَّيْتَ فَإِنَّ عَلَيْكَ إِثْمَ الأَرِيسِيِّينَ وَ { يَا أَهْلَ الْكِتَابِ تَعَالَوْا إِلَى كَلِمَةٍ سَوَاءٍ بَيْنَنَا وَبَيْنَكُمْ أَنْ لاَ نَعْبُدَ إِلاَّ اللَّهَ وَلاَ نُشْرِكَ بِهِ شَيْئًا وَلاَ يَتَّخِذَ بَعْضُنَا بَعْضًا أَرْبَابًا مِنْ دُونِ اللَّهِ فَإِنْ تَوَلَّوْا فَقُولُوا اشْهَدُوا بِأَنَّا مُسْلِمُونَ} فَلَمَّا فَرَغَ مِنْ قِرَاءَةِ الْكِتَابِ ارْتَفَعَتِ الأَصْوَاتُ عِنْدَهُ وَكَثُرَ اللَّغْطُ وَأَمَرَ بِنَا فَأُخْرِجْنَا . قَالَ فَقُلْتُ لأَصْحَابِي حِينَ خَرَجْنَا لَقَدْ أَمِرَ أَمْرُ ابْنِ أَبِي كَبْشَةَ إِنَّهُ لَيَخَافُهُ مَلِكُ بَنِي الأَصْفَرِ - قَالَ - فَمَا زِلْتُ مُوقِنًا بِأَمْرِ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم أَنَّهُ سَيَظْهَرُ حَتَّى أَدْخَلَ اللَّهُ عَلَىَّ الإِسْلاَمَ .
Ne-a relatat Ishaq ibn Ibrahim al-Hanzali, Ibn Abi Umar, Muhammad ibn Rafi' și Abd ibn Humaid – iar textul îi aparține lui Ibn Rafi' – care au spus: Ibn Rafi' și Ibn Abi Umar ne-au relatat, iar ceilalți doi ne-au informat că Abd ar-Razzaq le-a transmis, de la Ma'mar, de la az-Zuhri, de la Ubaid Allah ibn Abd Allah ibn Utba, de la Ibn Abbas, că Abu Sufyan i-a povestit direct, față către față, spunând:
„Am plecat într-o călătorie comercială în perioada de armistițiu dintre mine și Trimisul lui Allah ﷺ. În timp ce mă aflam în Șam, a fost adusă o scrisoare de la Trimisul lui Allah ﷺ către Heraclius, împăratul romanilor. Scrisoarea fusese adusă de Dihya al-Kalbi, care o predase guvernatorului din Busra, iar acesta o înmânase lui Heraclius. Heraclius a întrebat: «Este aici cineva din neamul acestui om care pretinde că este profet?» Au răspuns: «Da.» Atunci am fost chemat împreună cu câțiva bărbați din Quraiș și am intrat la Heraclius, care ne-a așezat în fața sa. El a întrebat: «Care dintre voi este cel mai apropiat ca rudenie de acest om care pretinde că este profet?» Abu Sufyan a spus: «Eu sunt.» M-au așezat în fața lui, iar pe tovarășii mei în spatele meu. Apoi l-a chemat pe traducătorul său și i-a spus: «Spune-le că îl voi întreba pe acesta despre omul care pretinde că este profet. Dacă mă minte, contraziceți-l!» Abu Sufyan a zis: «Pe Allah, dacă nu m-aș fi temut să fiu acuzat de minciună, aș fi mințit.» Apoi Heraclius i-a spus traducătorului său: «Întreabă-l cum este obârșia lui printre voi.» Am răspuns: «Este de obârșie nobilă printre noi.» A întrebat: «A fost vreun rege printre strămoșii săi?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «L-ați acuzat vreodată de minciună înainte ca el să spună ceea ce spune acum?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «Cine îl urmează: nobilii sau cei slabi dintre oameni?» Am răspuns: «Cei slabi.» A întrebat: «Numărul lor crește sau scade?» Am răspuns: «Nu, ci crește.» A întrebat: «Se leapădă cineva de religia sa, nemulțumit fiind, după ce a intrat în ea?» Am răspuns: «Nu.» A întrebat: «V-ați luptat cu el?» Am răspuns: «Da.» A întrebat: «Cum a fost lupta voastră cu el?» Am răspuns: «Războiul dintre noi și el a fost când într-o parte, când în alta; uneori ne-a învins, alteori l-am învins.» A întrebat: «Și-a încălcat vreodată legământul?» Am răspuns: «Nu, dar acum suntem într-un armistițiu cu el și nu știm ce va face în această perioadă.» Abu Sufyan a adăugat: «Pe Allah, nu am putut strecura niciun cuvânt în afară de acestea.» Heraclius a întrebat: «A mai spus cineva aceste cuvinte înaintea lui?» Am răspuns: «Nu.» Apoi i-a spus traducătorului său: «Spune-i: Te-am întrebat despre obârșia lui și ai afirmat că este de neam nobil printre voi; și tot așa sunt trimișii aleși dintre cei mai nobili ai neamului lor. Te-am întrebat dacă a fost vreun rege printre strămoșii săi și ai spus că nu; dacă ar fi fost un rege printre strămoșii săi, aș fi zis că este un om care cere înapoi regatul părinților săi. Te-am întrebat despre urmașii săi, dacă sunt nobili sau oameni simpli, și ai spus că sunt oamenii simpli, iar aceștia sunt urmașii trimișilor. Te-am întrebat dacă l-ați acuzat de minciună înainte să vorbească astfel și ai spus că nu; am înțeles deci că, dacă nu a mințit oamenii, cu atât mai puțin ar minți asupra lui Allah. Te-am întrebat dacă se leapădă cineva de religia sa din nemulțumire după ce a îmbrățișat-o și ai spus că nu; așa este credința când bucuria ei pătrunde în inimi. Te-am întrebat dacă numărul lor crește sau scade și ai spus că crește; așa este credința până când se desăvârșește. Te-am întrebat dacă v-ați luptat cu el și ai spus că da, și că războiul a fost echilibrat între voi; așa sunt încercați trimișii, iar apoi ei au parte de biruință. Te-am întrebat dacă își încalcă legământul și ai spus că nu; și tot așa fac trimișii, nu își încalcă niciodată legământul. Te-am întrebat dacă a mai rostit cineva aceste cuvinte înaintea lui și ai spus că nu; dacă ar fi făcut-o cineva înainte, aș fi zis că este un om care urmează o vorbă spusă mai demult.» Apoi a întrebat: «Ce vă poruncește să faceți?» Am răspuns: «Ne poruncește rugăciunea, zakat-ul, menținerea legăturilor de rudenie și castitatea.» Heraclius a spus: «Dacă ceea ce spui despre el este adevărat, atunci el este cu siguranță un profet. Știam că va apărea, dar nu credeam că va fi dintre voi. Dacă aș fi știut că pot ajunge la el, mi-ar fi plăcut să-l întâlnesc; și dacă aș fi fost lângă el, i-aș fi spălat picioarele. Stăpânirea sa va ajunge negreșit până sub tălpile mele.» Apoi a cerut scrisoarea Trimisului lui Allah ﷺ și a citit-o. În ea scria: «În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător. De la Muhammad, Trimisul lui Allah, către Heraclius, împăratul romanilor. Pace asupra celui ce urmează calea cea dreaptă. După aceasta, te chem la Islam. Intră în Islam și vei fi în siguranță; intră în Islam și Allah îți va da răsplata ta de două ori. Dar dacă te întorci, asupra ta va fi păcatul supușilor tăi (arisienilor). {O, oameni ai Cărții! Veniți la un cuvânt comun între noi și voi: să nu-L adorăm decât pe Allah, să nu-I asociem nimic și să nu ne luăm unii pe alții drept domni în afară de Allah. Iar dacă ei se întorc, spuneți: Mărturisim că noi suntem musulmani} [3:64].» Când a terminat de citit scrisoarea, s-au ridicat glasuri și multă gălăgie în jurul lui, iar el a poruncit să fim scoți afară. Când am ieșit, le-am spus tovarășilor mei: «Lucrul fiului lui Abu Kabsha a devenit atât de important încât însăși regele Banu al-Asfar se teme de el!» Și am continuat să fiu convins că Trimisul lui Allah ﷺ va triumfa, până când Allah m-a călăuzit spre Islam.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
Hiraql a recunoscut semnele profeției în sinceritatea lui Muhammad ﷺ.
Abū Sufyān a povestit despre întâlnirea sa cu împăratul Hiraql în Siria, în timpul armistițiului cu Profetul ﷺ. Hiraql l-a întrebat despre Muhammad ﷺ, apoi a citit scrisoarea acestuia, care îi invita pe oameni la Islam.
Împăratul Imperiului Bizantin, numit în relatare conducătorul romanilor.
O formă obligatorie de caritate pe care musulmanii o oferă în condiții stabilite.
O înțelegere încheiată sau un acord de pace care trebuie respectat.
Învățații clasici deduc din întrebările lui Hiraql că sinceritatea de dinaintea profeției, adepții statornici și respectarea tratatelor sunt semne ale credibilității unui mesager. Relatarea subliniază și că numărul credincioșilor poate crește și că mesagerii trec prin încercări înainte de victoria finală. Îndemnul la rugăciune, zakāt, păstrarea legăturilor de familie și castitate arată că credința este legată de adorare și de un caracter bun.
- Fii sincer, chiar și atunci când adevărul nu este în avantajul tău.
- Respectă înțelegerile și tratatele, inclusiv față de cei cu care ești în conflict.
- Lasă credința să se vadă în rugăciune, grija față de familie și puritatea conduitei.
Această versiune vorbește, de asemenea, despre întrebările adresate de Hiraql lui Abū Sufyān și despre aprecierea semnelor profeției de către acesta.
Sahih Muslim · #4609 (Sahih)Această relatare menționează că Profetul ﷺ a trimis scrisori conducătorilor, făcând astfel legătura cu scrisoarea sa către Hiraql.
Sahih al-Bukhari · #2 (Sahih)Relatarea cunoscută despre intenții subliniază că credința și faptele presupun o orientare sinceră.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.