Cartea Zuhd-ului și Înmuierea Inimilor · Sahih Muslim

Sahih Muslim, hadithul 7511

Relatat de Suhaib ibn Sinan. Text arab cu traducere și explicații proprii.

Sahih (de încredere)Carte: Cartea Zuhd-ului și Înmuierea Inimilor
صحيح مسلم
Cine a relatat?

Relatat de Suhaib ibn Sinan

Sahih (de încredere)

Colecția Sahih Muslim este considerată autentică în întregime.

Relatarea

Text arab

حَدَّثَنَا هَدَّابُ بْنُ خَالِدٍ، حَدَّثَنَا حَمَّادُ بْنُ سَلَمَةَ، حَدَّثَنَا ثَابِتٌ، عَنْ عَبْدِ الرَّحْمَنِ بْنِ، أَبِي لَيْلَى عَنْ صُهَيْبٍ، أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ "‏ كَانَ مَلِكٌ فِيمَنْ كَانَ قَبْلَكُمْ وَكَانَ لَهُ سَاحِرٌ فَلَمَّا كَبِرَ قَالَ لِلْمَلِكِ إِنِّي قَدْ كَبِرْتُ فَابْعَثْ إِلَىَّ غُلاَمًا أُعَلِّمْهُ السِّحْرَ ‏.‏ فَبَعَثَ إِلَيْهِ غُلاَمًا يُعَلِّمُهُ فَكَانَ فِي طَرِيقِهِ إِذَا سَلَكَ رَاهِبٌ فَقَعَدَ إِلَيْهِ وَسَمِعَ كَلاَمَهُ فَأَعْجَبَهُ فَكَانَ إِذَا أَتَى السَّاحِرَ مَرَّ بِالرَّاهِبِ وَقَعَدَ إِلَيْهِ فَإِذَا أَتَى السَّاحِرَ ضَرَبَهُ فَشَكَا ذَلِكَ إِلَى الرَّاهِبِ فَقَالَ إِذَا خَشِيتَ السَّاحِرَ فَقُلْ حَبَسَنِي أَهْلِي ‏.‏ وَإِذَا خَشِيتَ أَهْلَكَ فَقُلْ حَبَسَنِي السَّاحِرُ ‏.‏ فَبَيْنَمَا هُوَ كَذَلِكَ إِذْ أَتَى عَلَى دَابَّةٍ عَظِيمَةٍ قَدْ حَبَسَتِ النَّاسَ فَقَالَ الْيَوْمَ أَعْلَمُ آلسَّاحِرُ أَفْضَلُ أَمِ الرَّاهِبُ أَفْضَلُ فَأَخَذَ حَجَرًا فَقَالَ اللَّهُمَّ إِنْ كَانَ أَمْرُ الرَّاهِبِ أَحَبَّ إِلَيْكَ مِنْ أَمْرِ السَّاحِرِ فَاقْتُلْ هَذِهِ الدَّابَّةَ حَتَّى يَمْضِيَ النَّاسُ ‏.‏ فَرَمَاهَا فَقَتَلَهَا وَمَضَى النَّاسُ فَأَتَى الرَّاهِبَ فَأَخْبَرَهُ فَقَالَ لَهُ الرَّاهِبُ أَىْ بُنَىَّ أَنْتَ الْيَوْمَ أَفْضَلُ مِنِّي ‏.‏ قَدْ بَلَغَ مِنْ أَمْرِكَ مَا أَرَى وَإِنَّكَ سَتُبْتَلَى فَإِنِ ابْتُلِيتَ فَلاَ تَدُلَّ عَلَىَّ ‏.‏ وَكَانَ الْغُلاَمُ يُبْرِئُ الأَكْمَهَ وَالأَبْرَصَ وَيُدَاوِي النَّاسَ مِنْ سَائِرِ الأَدْوَاءِ فَسَمِعَ جَلِيسٌ لِلْمَلِكِ كَانَ قَدْ عَمِيَ فَأَتَاهُ بِهَدَايَا كَثِيرَةٍ فَقَالَ مَا هَا هُنَا لَكَ أَجْمَعُ إِنْ أَنْتَ شَفَيْتَنِي فَقَالَ إِنِّي لاَ أَشْفِي أَحَدًا إِنَّمَا يَشْفِي اللَّهُ فَإِنْ أَنْتَ آمَنْتَ بِاللَّهِ دَعَوْتُ اللَّهَ فَشَفَاكَ ‏.‏ فَآمَنَ بِاللَّهِ فَشَفَاهُ اللَّهُ فَأَتَى الْمَلِكَ فَجَلَسَ إِلَيْهِ كَمَا كَانَ يَجْلِسُ فَقَالَ لَهُ الْمَلِكُ مَنْ رَدَّ عَلَيْكَ بَصَرَكَ قَالَ رَبِّي ‏.‏ قَالَ وَلَكَ رَبٌّ غَيْرِي قَالَ رَبِّي وَرَبُّكَ اللَّهُ ‏.‏ فَأَخَذَهُ فَلَمْ يَزَلْ يُعَذِّبُهُ حَتَّى دَلَّ عَلَى الْغُلاَمِ فَجِيءَ بِالْغُلاَمِ فَقَالَ لَهُ الْمَلِكُ أَىْ بُنَىَّ قَدْ بَلَغَ مِنْ سِحْرِكَ مَا تُبْرِئُ الأَكْمَهَ وَالأَبْرَصَ وَتَفْعَلُ وَتَفْعَلُ ‏.‏ فَقَالَ إِنِّي لاَ أَشْفِي أَحَدًا إِنَّمَا يَشْفِي اللَّهُ ‏.‏ فَأَخَذَهُ فَلَمْ يَزَلْ يُعَذِّبُهُ حَتَّى دَلَّ عَلَى الرَّاهِبِ فَجِيءَ بِالرَّاهِبِ فَقِيلَ لَهُ ارْجِعْ عَنْ دِينِكَ ‏.‏ فَأَبَى فَدَعَا بِالْمِئْشَارِ فَوَضَعَ الْمِئْشَارَ فِي مَفْرِقِ رَأْسِهِ فَشَقَّهُ حَتَّى وَقَعَ شِقَّاهُ ثُمَّ جِيءَ بِجَلِيسِ الْمَلِكِ فَقِيلَ لَهُ ارْجِعْ عَنْ دِينِكَ ‏.‏ فَأَبَى فَوَضَعَ الْمِئْشَارَ فِي مَفْرِقِ رَأْسِهِ فَشَقَّهُ بِهِ حَتَّى وَقَعَ شِقَّاهُ ثُمَّ جِيءَ بِالْغُلاَمِ فَقِيلَ لَهُ ارْجِعْ عَنْ دِينِكَ ‏.‏ فَأَبَى فَدَفَعَهُ إِلَى نَفَرٍ مِنْ أَصْحَابِهِ فَقَالَ اذْهَبُوا بِهِ إِلَى جَبَلِ كَذَا وَكَذَا فَاصْعَدُوا بِهِ الْجَبَلَ فَإِذَا بَلَغْتُمْ ذُرْوَتَهُ فَإِنْ رَجَعَ عَنْ دِينِهِ وَإِلاَّ فَاطْرَحُوهُ فَذَهَبُوا بِهِ فَصَعِدُوا بِهِ الْجَبَلَ فَقَالَ اللَّهُمَّ اكْفِنِيهِمْ بِمَا شِئْتَ ‏.‏ فَرَجَفَ بِهِمُ الْجَبَلُ فَسَقَطُوا وَجَاءَ يَمْشِي إِلَى الْمَلِكِ فَقَالَ لَهُ الْمَلِكُ مَا فَعَلَ أَصْحَابُكَ قَالَ كَفَانِيهِمُ اللَّهُ ‏.‏ فَدَفَعَهُ إِلَى نَفَرٍ مِنْ أَصْحَابِهِ فَقَالَ اذْهَبُوا بِهِ فَاحْمِلُوهُ فِي قُرْقُورٍ فَتَوَسَّطُوا بِهِ الْبَحْرَ فَإِنْ رَجَعَ عَنْ دِينِهِ وَإِلاَّ فَاقْذِفُوهُ ‏.‏ فَذَهَبُوا بِهِ فَقَالَ اللَّهُمَّ اكْفِنِيهِمْ بِمَا شِئْتَ ‏.‏ فَانْكَفَأَتْ بِهِمُ السَّفِينَةُ فَغَرِقُوا وَجَاءَ يَمْشِي إِلَى الْمَلِكِ فَقَالَ لَهُ الْمَلِكُ مَا فَعَلَ أَصْحَابُكَ قَالَ كَفَانِيهِمُ اللَّهُ ‏.‏ فَقَالَ لِلْمَلِكِ إِنَّكَ لَسْتَ بِقَاتِلِي حَتَّى تَفْعَلَ مَا آمُرُكَ بِهِ ‏.‏ قَالَ وَمَا هُوَ قَالَ تَجْمَعُ النَّاسَ فِي صَعِيدٍ وَاحِدٍ وَتَصْلُبُنِي عَلَى جِذْعٍ ثُمَّ خُذْ سَهْمًا مِنْ كِنَانَتِي ثُمَّ ضَعِ السَّهْمَ فِي كَبِدِ الْقَوْسِ ثُمَّ قُلْ بِاسْمِ اللَّهِ رَبِّ الْغُلاَمِ ‏.‏ ثُمَّ ارْمِنِي فَإِنَّكَ إِذَا فَعَلْتَ ذَلِكَ قَتَلْتَنِي ‏.‏ فَجَمَعَ النَّاسَ فِي صَعِيدٍ وَاحِدٍ وَصَلَبَهُ عَلَى جِذْعٍ ثُمَّ أَخَذَ سَهْمًا مِنْ كِنَانَتِهِ ثُمَّ وَضَعَ السَّهْمَ فِي كَبِدِ الْقَوْسِ ثُمَّ قَالَ بِاسْمِ اللَّهِ رَبِّ الْغُلاَمِ ‏.‏ ثُمَّ رَمَاهُ فَوَقَعَ السَّهْمُ فِي صُدْغِهِ فَوَضَعَ يَدَهُ فِي صُدْغِهِ فِي مَوْضِعِ السَّهْمِ فَمَاتَ فَقَالَ النَّاسُ آمَنَّا بِرَبِّ الْغُلاَمِ آمَنَّا بِرَبِّ الْغُلاَمِ آمَنَّا بِرَبِّ الْغُلاَمِ ‏.‏ فَأُتِيَ الْمَلِكُ فَقِيلَ لَهُ أَرَأَيْتَ مَا كُنْتَ تَحْذَرُ قَدْ وَاللَّهِ نَزَلَ بِكَ حَذَرُكَ قَدْ آمَنَ النَّاسُ ‏.‏ فَأَمَرَ بِالأُخْدُودِ فِي أَفْوَاهِ السِّكَكِ فَخُدَّتْ وَأَضْرَمَ النِّيرَانَ وَقَالَ مَنْ لَمْ يَرْجِعْ عَنْ دِينِهِ فَأَحْمُوهُ فِيهَا ‏.‏ أَوْ قِيلَ لَهُ اقْتَحِمْ ‏.‏ فَفَعَلُوا حَتَّى جَاءَتِ امْرَأَةٌ وَمَعَهَا صَبِيٌّ لَهَا فَتَقَاعَسَتْ أَنْ تَقَعَ فِيهَا فَقَالَ لَهَا الْغُلاَمُ يَا أُمَّهِ اصْبِرِي فَإِنَّكِ عَلَى الْحَقِّ ‏"‏ ‏.‏

Traducere

Ne-a relatat Haddab ibn Halid, ne-a relatat Hammad ibn Salama, ne-a relatat Thabit, de la Abd ar-Rahman ibn Abi Layla, de la Suhaib, că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus:

„Era un rege printre cei dinaintea voastră și avea un vrăjitor. Când acesta a îmbătrânit, i-a spus regelui: «Am îmbătrânit, așa că trimite-mi un băiat pe care să-l învăț vrăjitoria.» Regele i-a trimis un băiat pentru a fi instruit. Pe drumul său către vrăjitor, băiatul trecea pe lângă un călugăr; s-a așezat lângă el și i-a ascultat vorbele, care i-au plăcut foarte mult. Astfel, ori de câte ori mergea la vrăjitor, se oprea la călugăr și stătea cu el, iar când ajungea târziu la vrăjitor, acesta îl bătea. Băiatul s-a plâns călugărului despre aceasta, iar călugărul i-a spus: «Dacă te temi de vrăjitor, spune: M-a reținut familia mea. Iar dacă te temi de familia ta, spune: M-a reținut vrăjitorul.» În timp ce lucrurile stăteau astfel, o fiară uriașă a blocat calea oamenilor. Băiatul a zis: «Astăzi voi afla dacă vrăjitorul este mai bun sau călugărul este mai bun.» A luat o piatră și a spus: «O, Allah, dacă fapta călugărului este mai dragă Ție decât fapta vrăjitorului, atunci omoară această fiară pentru ca oamenii să poată trece.» A aruncat piatra, a ucis fiara, iar oamenii au trecut. S-a dus apoi la călugăr și l-a înștiințat, iar călugărul i-a spus: «Fiule, astăzi tu ești mai presus decât mine. Fapta ta a ajuns unde văd eu și vei fi încercat. Dacă vei fi încercat, nu mă da în vileag.» Băiatul vindeca orbii din naștere și leproșii și tămăduia oamenii de tot felul de boli. Un apropiat al regelui, care orbit, a auzit despre el și a venit cu multe daruri, spunând: «Toate acestea sunt ale tale dacă mă vindeci.» Băiatul a răspuns: «Eu nu vindec pe nimeni; doar Allah vindecă. Dacă crezi în Allah, mă voi ruga Lui și te va vindeca.» Omul a crezut în Allah, iar Allah l-a vindecat. S-a întors la rege și s-a așezat lângă el ca înainte. Regele l-a întrebat: «Cine ți-a redat vederea?» El a răspuns: «Domnul meu.» Regele a zis: «Ai alt domn în afară de mine?» El a răspuns: «Domnul meu și Domnul tău este Allah.» Regele l-a prins și nu a încetat să-l tortureze până când acesta l-a indicat pe băiat. Băiatul a fost adus, iar regele i-a spus: «Fiule, ai ajuns atât de priceput în vrăjitoria ta încât vindeci orbii și leproșii și faci cutare și cutare lucruri.» Băiatul a răspuns: «Eu nu vindec pe nimeni; doar Allah vindecă.» Regele l-a prins și nu a încetat să-l tortureze până când acesta l-a indicat pe călugăr. Călugărul a fost adus și i s-a spus: «Leapădă-te de credința ta!» El a refuzat. Atunci s-a cerut un ferăstrău, care a fost pus pe creștetul capului său, despicate fiindu-i trupul în două. Apoi a fost adus apropiatul regelui și i s-a spus: «Leapădă-te de credința ta!» El a refuzat, iar ferăstrăul a fost pus pe creștetul capului său și a fost despicat în două. Apoi a fost adus băiatul și i s-a spus: «Leapădă-te de credința ta!» El a refuzat. Regele l-a dat unui grup dintre tovarășii săi și a spus: «Mergeți cu el la muntele cutare și cutare, urcați-l pe munte, iar când ajungeți în vârf, dacă se leapădă de credința sa, lăsați-l; altfel, aruncați-l jos.» Au plecat cu el și au urcat muntele, iar băiatul a spus: «O, Allah, apără-mă de ei cum voiești Tu!» Muntele s-a cutremurat cu ei, aceștia au căzut, iar băiatul a venit mergând pe jos la rege. Regele l-a întrebat: «Ce s-a întâmplat cu tovarășii tăi?» El a răspuns: «Allah m-a apărat de ei.» Regele l-a dat din nou unui grup dintre tovarășii săi și a spus: «Luați-l, puneți-l într-o corabie, mergeți în mijlocul mării, iar dacă se leapădă de credința sa, lăsați-l; altfel, aruncați-l în apă.» Au plecat cu el, iar băiatul a spus: «O, Allah, apără-mă de ei și de ceea ce vor să facă!» Corabia s-a răsturnat cu ei, s-au înecat, iar băiatul a venit mergând pe jos la rege. Regele l-a întrebat: «Ce s-a întâmplat cu tovarășii tăi?» El a răspuns: «Allah m-a apărat de ei.» Apoi i-a spus regelui: «Nu mă poți ucide până nu faci ceea ce îți poruncesc.» Regele a întrebat: «Ce anume?» Băiatul a spus: «Adună oamenii într-un singur loc deschis, crucifică-mă pe un trunchi de copac, apoi ia o săgeată din tolba mea, pune săgeata în mijlocul arcului și spune: În numele lui Allah, Domnul băiatului. Apoi trage în mine, căci dacă faci aceasta, mă vei ucide.» Regele a adunat oamenii într-un singur loc deschis, l-a legat de un trunchi de copac, a luat o săgeată din tolba sa, a pus-o în mijlocul arcului și a spus: «În numele lui Allah, Domnul băiatului.» Apoi a tras, iar săgeata l-a lovit în tâmplă. Băiatul și-a pus mâna pe tâmplă, în locul unde intrase săgeata, și a murit. Oamenii au strigat: «Credem în Domnul băiatului! Credem în Domnul băiatului! Credem în Domnul băiatului!» Cineva a venit la rege și i-a spus: «Ai văzut? Lucrul de care te temeai s-a întâmplat; jur pe Allah, temerea ta s-a împlinit: oamenii au crezut!» Regele a ordonat să se sape șanțuri la intrările în cetate; acestea au fost săpate, s-au aprins focuri în ele și s-a spus: «Pe cine nu se leapădă de credința sa, aruncați-l în foc!» Sau li se spunea: «Aruncă-te singur!» Și au făcut așa, până când a venit o femeie cu pruncul ei; ea a ezitat să se arunce în foc, iar copilul i-a spus: «O, mamă, rabdă, căci ești pe calea cea dreaptă!»"

Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.

Mesajul central

Băiatul rămâne credincios lui Allah, iar statornicia lui îi conduce pe oameni la credință.

Explicarea termenilor dificili
călugăr

Un bărbat care s-a retras pentru adorare religioasă și instruire.

șanț

O groapă adâncă săpată; regele a poruncit să se aprindă foc în ea.

tâmplă

Partea laterală a capului, între ochi și ureche.

Ce au dedus învățații

Învățații clasici deduc din această povestire că vindecarea miraculoasă vine, în cele din urmă, de la Allah și că credincioșii pot rămâne statornici în timpul persecuției. Băiatul nu își atribuie vindecarea, ci Îl cheamă pe Allah. Învățații discută și faptul că el și-a acceptat moartea pentru ca oamenii să mărturisească public credința în Allah; aceasta nu este o îndemnare generală de a se pune în pericol. Povestirea, în sine, nu oferă temei pentru practicarea magiei: băiatul Îl recunoaște pe Allah drept Domn și drept Cel care vindecă.

Învățăminte pentru astăzi
  1. Rămâi credincios credinței tale când presiunea grupului sau teama te îndeamnă să te lepezi de ea.
  2. Nu-ți atribui ajutorul sau vindecarea; cere-I ajutor lui Allah și recunoaște că El este Ocrotitorul suprem.
  3. Sprijină-i pe cei aflați sub presiune prin ajutor practic și cuvinte de încurajare.
الْحَدِيثُ الشَّرِيفُ

Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta

Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.