Cartea Jurămintelor (Qasamah), Răzbunării și Diyei · Sunan an-Nasa'i

Sunan an-Nasa'i, hadithul 4706

Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.

Sahih (de încredere)Carte: Cartea Jurămintelor (Qasamah), Răzbunării și Diyei
سنن النسائي
Cine a relatat?

Relatat de Abdullah ibn Abbas

Sahih (de încredere)

Relatarea

Text arab

أَخْبَرَنَا مُحَمَّدُ بْنُ يَحْيَى، قَالَ حَدَّثَنَا أَبُو مَعْمَرٍ، قَالَ حَدَّثَنَا عَبْدُ الْوَارِثِ، قَالَ حَدَّثَنَا قَطَنٌ أَبُو الْهَيْثَمِ، قَالَ حَدَّثَنَا أَبُو يَزِيدَ الْمَدَنِيُّ، عَنْ عِكْرِمَةَ، عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ، قَالَ أَوَّلُ قَسَامَةٍ كَانَتْ فِي الْجَاهِلِيَّةِ كَانَ رَجُلٌ مِنْ بَنِي هَاشِمٍ اسْتَأْجَرَ رَجُلاً مِنْ قُرَيْشٍ مِنْ فَخِذِ أَحَدِهِمْ - قَالَ - فَانْطَلَقَ مَعَهُ فِي إِبِلِهِ فَمَرَّ بِهِ رَجُلٌ مِنْ بَنِي هَاشِمٍ قَدِ انْقَطَعَتْ عُرْوَةُ جُوَالِقِهِ فَقَالَ أَغِثْنِي بِعِقَالٍ أَشُدُّ بِهِ عُرْوَةَ جُوَالِقِي لاَ تَنْفِرُ الإِبِلُ فَأَعْطَاهُ عِقَالاً يَشُدُّ بِهِ عُرْوَةَ جُوَالِقِهِ فَلَمَّا نَزَلُوا وَعُقِلَتِ الإِبِلُ إِلاَّ بَعِيرًا وَاحِدًا فَقَالَ الَّذِي اسْتَأْجَرَهُ مَا شَأْنُ هَذَا الْبَعِيرِ لَمْ يُعْقَلْ مِنْ بَيْنِ الإِبِلِ قَالَ لَيْسَ لَهُ عِقَالٌ ‏.‏ قَالَ فَأَيْنَ عِقَالُهُ قَالَ مَرَّ بِي رَجُلٌ مِنْ بَنِي هَاشِمٍ قَدِ انْقَطَعَتْ عُرْوَةَ جُوَالِقِهِ فَاسْتَغَاثَنِي فَقَالَ أَغِثْنِي بِعِقَالٍ أَشُدُّ بِهِ عُرْوَةَ جُوَالِقِي لاَ تَنْفِرُ الإِبِلُ ‏.‏ فَأَعْطَيْتُهُ عِقَالاً فَحَذَفَهُ بِعَصًا كَانَ فِيهَا أَجَلُهُ فَمَرَّ بِهِ رَجُلٌ مِنْ أَهْلِ الْيَمَنِ فَقَالَ أَتَشْهَدُ الْمَوْسِمَ قَالَ مَا أَشْهَدُ وَرُبَّمَا شَهِدْتُ ‏.‏ قَالَ هَلْ أَنْتَ مُبَلِّغٌ عَنِّي رِسَالَةً مَرَّةً مِنَ الدَّهْرِ قَالَ نَعَمْ ‏.‏ قَالَ إِذَا شَهِدْتَ الْمَوْسِمَ فَنَادِ يَا آلَ قُرَيْشٍ فَإِذَا أَجَابُوكَ فَنَادِ يَا آلَ هَاشِمٍ فَإِذَا أَجَابُوكَ فَسَلْ عَنْ أَبِي طَالِبٍ فَأَخْبِرْهُ أَنَّ فُلاَنًا قَتَلَنِي فِي عِقَالٍ وَمَاتَ الْمُسْتَأْجَرُ فَلَمَّا قَدِمَ الَّذِي اسْتَأْجَرَهُ أَتَاهُ أَبُو طَالِبٍ فَقَالَ مَا فَعَلَ صَاحِبُنَا قَالَ مَرِضَ فَأَحْسَنْتُ الْقِيَامَ عَلَيْهِ ثُمَّ مَاتَ فَنَزَلْتُ فَدَفَنْتُهُ ‏.‏ فَقَالَ كَانَ ذَا أَهْلَ ذَاكَ مِنْكَ ‏.‏ فَمَكُثَ حِينًا ثُمَّ إِنَّ الرَّجُلَ الْيَمَانِيَّ الَّذِي كَانَ أَوْصَى إِلَيْهِ أَنْ يُبَلِّغَ عَنْهُ وَافَى الْمَوْسِمَ قَالَ يَا آلَ قُرَيْشٍ ‏.‏ قَالُوا هَذِهِ قُرَيْشٌ ‏.‏ قَالَ يَا آلَ بَنِي هَاشِمٍ ‏.‏ قَالُوا هَذِهِ بَنُو هَاشِمٍ ‏.‏ قَالَ أَيْنَ أَبُو طَالِبٍ قَالَ هَذَا أَبُو طَالِبٍ ‏.‏ قَالَ أَمَرَنِي فُلاَنٌ أَنْ أُبَلِّغَكَ رِسَالَةً أَنَّ فُلاَنًا قَتَلَهُ فِي عِقَالٍ ‏.‏ فَأَتَاهُ أَبُو طَالِبٍ فَقَالَ اخْتَرْ مِنَّا إِحْدَى ثَلاَثٍ إِنْ شِئْتَ أَنْ تُؤَدِّيَ مِائَةً مِنَ الإِبِلِ فَإِنَّكَ قَتَلْتَ صَاحِبَنَا خَطَأً وَإِنْ شِئْتَ يَحْلِفُ خَمْسُونَ مِنْ قَوْمِكَ أَنَّكَ لَمْ تَقْتُلْهُ فَإِنْ أَبَيْتَ قَتَلْنَاكَ بِهِ ‏.‏ فَأَتَى قَوْمَهُ فَذَكَرَ ذَلِكَ لَهُمْ فَقَالُوا نَحْلِفُ ‏.‏ فَأَتَتْهُ امْرَأَةٌ مِنْ بَنِي هَاشِمٍ كَانَتْ تَحْتَ رَجُلٍ مِنْهُمْ قَدْ وَلَدَتْ لَهُ فَقَالَتْ يَا أَبَا طَالِبٍ أُحِبُّ أَنْ تُجِيزَ ابْنِي هَذَا بِرَجُلٍ مِنَ الْخَمْسِينَ وَلاَ تُصْبِرْ يَمِينَهُ ‏.‏ فَفَعَلَ فَأَتَاهُ رَجُلٌ مِنْهُمْ فَقَالَ يَا أَبَا طَالِبٍ أَرَدْتَ خَمْسِينَ رَجُلاً أَنْ يَحْلِفُوا مَكَانَ مِائَةٍ مِنَ الإِبِلِ يُصِيبُ كُلُّ رَجُلٍ بَعِيرَانِ فَهَذَانِ بَعِيرَانِ فَاقْبَلْهُمَا عَنِّي وَلاَ تُصْبِرْ يَمِينِي حَيْثُ تُصْبَرُ الأَيْمَانُ ‏.‏ فَقَبِلَهُمَا وَجَاءَ ثَمَانِيَةٌ وَأَرْبَعُونَ رَجُلاً حَلَفُوا ‏.‏ قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ فَوَالَّذِي نَفْسِي بِيَدِهِ مَا حَالَ الْحَوْلُ وَمِنَ الثَّمَانِيَةِ وَالأَرْبَعِينَ عَيْنٌ تَطْرِفُ ‏.‏

Traducere

Ne-a relatat Muhammad ibn Yahya, care a spus: Ne-a relatat Abu Ma'mar, care a spus: Ne-a relatat Abd al-Warith, care a spus: Ne-a relatat Qatn Abu al-Haytham, care a spus: Ne-a relatat Abu Yazid al-Madani, de la Ikrima, de la Ibn Abbas, care a spus:

„Prima caz de Qasamah din perioada Jahiliyyei a fost următorul: Un bărbat din Banu Hashim a fost angajat de un bărbat din Quraish, dintr-o altă ramură a tribului. Acesta a plecat împreună cu el, mânuindu-i cămilele, când pe lângă ei a trecut un alt bărbat din Banu Hashim, căruia i se rupsese cureaua de piele a sacului său. Acesta i-a spus muncitorului angajat: «Ajută-mă dându-mi o frânghie cu care să leg toarta sacului meu, ca să nu fugă cămilele!» Iar el i-a dat o frânghie cu care să-și lege sacul. Când au poposit, toate cămilele au fost legate de picioare, cu excepția uneia singure. Cel care îl angajase a întrebat: «Ce este cu această cămilă, dintre toate celelalte, că nu este legată?» El a răspuns: «Nu are frânghie.» A întrebat: «Unde este frânghia ei?» A răspuns: «A trecut pe lângă mine un bărbat din Banu Hashim, căruia i se rupsese cureaua sacului și mi-a cerut ajutor, spunând: „Ajută-mă cu o frânghie să leg toarta sacului meu, ca să nu fugă cămilele!” Și i-am dat o frânghie.» Atunci stăpânul l-a lovit cu un toiag, lovitură care i-a adus moartea. Apoi, pe lângă el a trecut un bărbat din Yemen, iar muribundul l-a întrebat: «Vei merge la pelerinaj?» Acesta a răspuns: «Nu cred că voi merge, dar poate voi merge.» Muribundul a zis: «Îmi vei transmite o singură dată în viață un mesaj?» Omul a răspuns: «Da.» Atunci i-a spus: «Dacă vei merge la pelerinaj, strigă: O, familia lui Quraish! Dacă îți vor răspunde, strigă: O, familia lui Hashim! Dacă îți vor răspunde, întreabă de Abu Talib și spune-i că cutare m-a ucis pentru o frânghie.» Apoi muncitorul angajat a murit. Când cel care îl angajase s-a întors, Abu Talib a venit la el și l-a întrebat: «Ce s-a întâmplat cu tovarășul nostru?» Acesta a răspuns: «S-a îmbolnăvit, am avut mare grijă de el, apoi a murit, așa că m-am oprit și l-am îngropat.» Abu Talib a zis: «Era demn de acest tratament din partea ta.» A trecut o vreme, apoi bărbatul yemenit căruia i se ceruse să transmită mesajul a ajuns la locul pelerinajului și a strigat: «O, familia lui Quraish!» Ei au răspuns: «Iată familia lui Quraish!» El a strigat: «O, familia lui Banu Hashim!» Ei au răspuns: «Iată familia lui Banu Hashim!» El a întrebat: «Unde este Abu Talib?» I s-a răspuns: «Iată-l pe Abu Talib.» Atunci a zis: «Cutare mi-a cerut să-ți transmit un mesaj: că cutare l-a ucis pentru o frânghie de cămilă.» Abu Talib a venit la el și i-a spus: «Alege una dintre cele trei variante pe care ți le oferim: dacă vrei, ne plătești o sută de cămile, deoarece ți-ai ucis tovarășul nostru din greșeală; sau, dacă vrei, cincizeci de bărbați din neamul tău vor jura că nu l-ai ucis; iar dacă refuzi, te vom ucide noi ca răzbunare.» Bărbatul s-a dus la neamul său și le-a povestit acestea, iar ei au spus: «Vom jura.» Atunci o femeie din Banu Hashim, care era căsătorită cu unul dintre bărbații lor și îi născuse un copil, a venit la Abu Talib și i-a spus: «O, Abu Talib, doresc ca fiul meu acesta, care este printre cei cincizeci de bărbați, să fie scutit de jurământ și să nu fie supus acestei încercări.» Abu Talib a acceptat. Apoi un alt bărbat dintre ei a venit și i-a spus: «O, Abu Talib, ai vrut ca cincizeci de bărbați să jure în schimbul a o sută de cămile, ceea ce înseamnă că fiecare bărbat ar trebui să dea câte două cămile; iată deci două cămile, primește-le de la mine și nu mă obliga să jur acolo unde sunt depuse jurămintele.» Abu Talib le-a acceptat și nu l-a obligat să jure. Astfel, au venit patruzeci și opt de bărbați care au jurat.» Ibn Abbas a spus: «Jur pe Cel în a Cărui mână este sufletul meu, că nici nu a trecut un an întreg și dintre cei patruzeci și opt de bărbați nu a mai rămas niciunul în viață.»

Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.

Mesajul central

În cazul unei ucideri nedovedite, Ibn Abbas descrie o formă veche de qasamah.

Context și împrejurări

Ibn Abbas relatează despre prima qasamah din perioada ignoranței: un bărbat angajat din Banu Hashim a murit după ce angajatorul său l-a lovit. Un yemenit i-a transmis lui Abu Talib ultimul său mesaj, după care a izbucnit o dispută privind despăgubirea pentru sânge, jurămintele și răzbunarea legală.

Explicarea termenilor dificili
Qasamah

O procedură bazată pe jurăminte, discutată în anumite cazuri de omor nerezolvate.

Despăgubirea pentru sânge

O compensație financiară acordată rudelor persoanei ucise.

Răzbunarea legală

O pedeapsă judiciară pentru ucidere; nu poate fi aplicată din proprie inițiativă.

Ce au dedus învățații

Juriștii clasici discută qasamah ca pe o procedură probatorie specială într-un caz de omor în care există o suspiciune puternică, dar nu sunt disponibile dovezi obișnuite decisive. Școlile juridice diferă în privința condițiilor, ordinii jurămintelor și consecințelor. Relatarea descrie o soluționare preislamică și, prin ea însăși, nu justifică amenințările tribale sau justiția pe cont propriu; sunt decisive regulile islamice privind probele, actul de judecată și răzbunarea legală.

Învățăminte pentru astăzi
  1. Nu acuza pe nimeni de omor fără o cercetare atentă și dovezi credibile.
  2. Transmite cu sinceritate și în întregime un mesaj încredințat, chiar dacă este incomod.
  3. Lasă disputele privind despăgubirea pentru sânge și răzbunarea legală în seama instanțelor competente și nu aplica niciodată singur o pedeapsă.
الْحَدِيثُ الشَّرِيفُ

Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta

Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.