Sunan an-Nasa'i, hadithul 5425
Relatat de Abdullah ibn Abbas. Text arab cu traducere și explicații proprii.
Relatat de Abdullah ibn Abbas
Relatarea
أَخْبَرَنَا عَلِيُّ بْنُ سَعِيدِ بْنِ مَسْرُوقٍ، قَالَ حَدَّثَنَا يَحْيَى بْنُ أَبِي زَائِدَةَ، عَنْ نَافِعِ بْنِ عُمَرَ، عَنِ ابْنِ أَبِي مُلَيْكَةَ، قَالَ كَانَتْ جَارِيَتَانِ تَخْرُزَانِ بِالطَّائِفِ فَخَرَجَتْ إِحْدَاهُمَا وَيَدُهَا تَدْمَى فَزَعَمَتْ أَنَّ صَاحِبَتَهَا أَصَابَتْهَا وَأَنْكَرَتِ الأُخْرَى فَكَتَبْتُ إِلَى ابْنِ عَبَّاسٍ فِي ذَلِكَ فَكَتَبَ أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَضَى أَنَّ الْيَمِينَ عَلَى الْمُدَّعَى عَلَيْهِ وَلَوْ أَنَّ النَّاسَ أُعْطُوا بِدَعْوَاهُمْ لاَدَّعَى نَاسٌ أَمْوَالَ نَاسٍ وَدِمَاءَهُمْ فَادْعُهَا وَاتْلُ عَلَيْهَا هَذِهِ الآيَةَ { إِنَّ الَّذِينَ يَشْتَرُونَ بِعَهْدِ اللَّهِ وَأَيْمَانِهِمْ ثَمَنًا قَلِيلاً أُولَئِكَ لاَ خَلاَقَ لَهُمْ فِي الآخِرَةِ } حَتَّى خَتَمَ الآيَةَ فَدَعَوْتُهَا فَتَلَوْتُ عَلَيْهَا فَاعْتَرَفَتْ بِذَلِكَ فَسَرَّهُ .
Ne-a relatat Ali ibn Sa'id ibn Masruq, care a spus: Ne-a povestit Yahya ibn Abi Zaida, de la Nafi' ibn Umar, de la Ibn Abi Mulaika, care a spus:
«Două femei lucrau pielea cu sula în Ta'if. Una dintre ele a ieșit cu mâna sângerândă și a susținut că tovarășa ei o rănise, dar cealaltă a negat. I-am scris lui Ibn Abbas despre aceasta, iar el mi-a răspuns că Mesagerul lui Allah ﷺ a hotărât ca jurământul să revină celui acuzat. Căci dacă oamenilor li s-ar da tot ce pretind, unii ar pretinde averile și sângele altora. Cheam-o deci și recită-i acest verset: {Cei ce vând legământul lui Allah și jurămintele lor pe un preț mic, aceia nu vor avea nicio parte în Viața de Apoi...} până la sfârșitul versetului.» Am chemat-o și i-am recitat versetul, iar ea a mărturisit fapta. Vestea a ajuns la el și s-a bucurat.
Traducere și explicații realizate de Khutba World, traduse din arabă.
În cazul unei acuzații contestate, jurământul îi revine persoanei acuzate.
În At-Ta’if, o fată a ieșit cu mâna însângerată și și-a acuzat însoțitoarea că a rănit-o. Ibn Abi Mulayka i-a cerut sfatul lui Ibn Abbas; în urma îndrumării acestuia, persoana acuzată a mărturisit.
Persoana împotriva căreia a fost formulată o acuzație sau o pretenție.
O declarație solemnă prin care cineva Îl invocă pe Allah ca martor al adevărului spuselor sale.
Obligația de a susține o pretenție prin dovezi; în lipsa acestora, persoanei acuzate i se cere să depună jurământ.
Juriștii clasici deduc de aici regula juridică potrivit căreia cel care formulează o pretenție trebuie să aducă dovezi, iar în lipsa acestora persoana acuzată depune jurământ. Cele patru școli juridice sunnite recunosc această regulă de bază, cu unele diferențe privind aplicarea și excepțiile. Avertismentul împotriva jurămintelor false subliniază că jurământul implică o responsabilitate serioasă și nu este un mijloc de a ascunde nedreptatea.
- Susține acuzațiile cu dovezi și nu răspândi învinuiri nedovedite.
- Depune jurământ numai dacă poți garanta cu sinceritate adevărul celor spuse.
- Soluționează disputele prin proceduri corecte și protejează atât drepturile persoanei acuzate, cât și pe cele ale persoanei prejudiciate.
Această relatare apare în apropierea acestui pasaj din Sunan an-Nasa’i și tratează același principiu juridic privind pretențiile și jurămintele.
Sahih al-Bukhari · #2674 (Sahih)Această relatare sahih subliniază că un jurământ fals prin care sunt însușite bunurile altcuiva este un păcat grav.
Câte un hadith în fiecare zi, în limba ta
Aplicația îți oferă zilnic un hadith cu explicații, inclusiv ca widget pe telefon. O poți folosi gratuit.